In spate la camin

Locatia
Scoala nr. 8 se continua cu o gradinita, numita generic, camin. In spatele ei ne faceam mereu probele de iarna pentru tunul cu carbid, pentru plugusor si colinde. Grasul nu suporta foarte bine Lerul, Florile Dalbe si Vestea minunata, dar ii placea refrenul ala de zdranganit de fise in buzunare. Asa ca supraveghea repetitiile cu o cerbicie demna de Stefan Hrusca la concerte unde ii canta careva fals. Repetitiile erau insa o distractie perpetua. Ne usuram la coltul gradinitei, sa vedem cind ingheata, de parca eram trimisi de Discovery. Bagam carbid pe teava tunului si scuipam in el cat puteam de mult, toti 4, sa auzim cea mai tare detunatura. Avea Grasul un monstru de tun de il tineau minte toti cind incepea incalzirea pentru Rev si Craciun.
-Auzi ba Polonic, ia-ti dracului o sticla cu apa, ca o sa ramai fara scuipat daca vrei sa duci tu tunul. Ochi are sticla cu bors pentru buhai, ce te costa sa cari si tu una, ia de aia mica, de un sfert de suc. Nu ai scuipat la furca deloc, deci lasa tunul la cine se pricepe.
Amicii mei se duelau in detunaturi, care e mai tare, mai galagioasa, mai nebuna, mai duduita, mai fara flacara, orice, doar linistitea sa fie sparta.

Iubeam locatia asta
Atmosfera de acolo era cea mai relaxata ever. Nu ne bateau la cap fratii mai mari, eram departe de ochii gospodinelor moldovence care purtau titlul generic de mame, deci ne spanzuram cate un chistoc in coltul gurii si fumam non stop. Polonic devenea mai viteaz, eu indesam si cate 2 tigari in gura, Grasul injura mai ceva ca breasla birjarilor din Bucurestiul vechi, iar Sperila se sumesea ca bate toti golanii din zona si injura babele de ieseau la geam sa ne ceara sa incetam bubuiturile. Beleaua era ca pe acolo avea drum tatal Grasului mai mereu. Cind aparea, dadeam 6-le si tigarile se palmau, se aruncau in spate, cat sa le poti stinge cu piciorul daca mai fumegau din zapada.
-Ovidiuli, ci faceti ma acolo, ne interpela Serbanescu senior.
-Repetam un plugusor ma tata, mai tragem un tun, mai un buhai, sa nu facem galagie la geamuri la vecini, il aburea Serbanescu junior.
-Sa terminati mai repede ca acusi te striga ma-ta la masa si nu te vede nicaierea. Inteles?
-Daaaaaa, raspundea corul mincinosilor. Si se reluau tigarile, injuraturile si toate alea. Pina apareau pustanii din incinta vecina, care credeau ca e teritoriul lor acolo si veneau mai razboinici ca Banderas in Al 13-lea razboinic.

Apararea locatiei
Cafturile cu astia nu erau niciodata usoare. Nu se bateau in pumni, palme si picioare ca noi. Cavalerism golanesc nu exista. Ne otanjeau la geoale cu pari, rangi sau ce naiba mai aveau la indemana. Cu veleitati de handbalist trimiteam bolovan dupa bolovan spre capatanile ivite de dupa colt, Sperila si Grasul loveau cu tunurile la picioare sau la coaste, iar Polonic impartea cate un sut in partile moi oricui nu era dovedit de noi. Asa, inclestati de gatul astora, ne gaseau fratii mai mari, trimisi de mame sa ne cheme in casa, la masa. Cu Frax si cu Gogosar se inclina balanta clar de partea noastra. Imparteam cu totii pumni mai duri, picioare mai tari in cur, si radeam cind o faceam.
Se mai intampla si sa ne prinda numai 2 acolo si atunci o tuleam la goana ca din pusca. Ii prindeam cand veneau sa joace fotbal pe terenul scolii, care era teritoriul nostru si atunci ii cotonogeam cum scrie la carte.

Tot acolo...
Tot in spate la camin se incheia si anul pentru noi. Acolo faceam mai mereu monetarul dupa ce terminam de urat pe la casele oamenilor. Era un stalp cu un bec chior acolo si eu ma ocupam de impartirea corecta a banilor sub o lumina slaba. De acolo plecau ideile cele mai trasnite de cheltuire a monezilor.
-Ba, eu zic sa mergem la carciuma din fata, unde beau parintii de obicei, luam bere, vin si ii dam bani la chelnerita, ca am auzit ca si-o pune cu clientii, incepea Grasul.
-Gata, hai, sarea Sperila.
-Mergeti voi, ca eu nu vin. Mama a lucrat acolo, ma stiu femeile alea, se lamenta Polonic si eu ii tineam partea. Nu ca ma cunosteau ospataritele, dar al batran mai oprea acolo la bere, si daca intarzia mai mult de 5 seara ma trimitea mama dupa el. Nu vreau sa ma gandesc ce ar fi iesit daca ma recunosteau si apoi ma turnau la al batran.
Se termina totul cu o sticla de bere sau de vin luata de Grasul din restaurant, incercand sa arunce ocheade domnisoarei chelnerite. Cum era la fel de expresiv ca un macrou congelat, se intorcea si se lauda ca i-a promis tipa aia marea cu sarea dar el a refuzat. Mintea de ingheta gheata.

Vise pentru locatie
Sorcova ne incheia anul. Ne strangeam pe la ora 9, luam cateva blocuri vecine la sorcovit, imparteam boabe de orez si de porumb prin casele oamenilor si radeam de Polonic care vcenea cu o sorcova facuta din flori artificiale. Cind ne terminam boabele, desfaceam sorcova aia in 4 bucati, luam cate o floare de aia si ne faceam ca sorcovim cu ele. Vecinii ne priveau cu ingaduinta, ne dadeau cativa marafeti si plecam sa mai bem ceva. 1 ianuarie ne gasea cu ciocul muiat in coniac sau lichior si doar cu cativa lei in buzunare. Daca aveam bafta, ii inmulteam la poker cu Lau, Tica si Hassan, plus Bolea. Daca nu, mai pastram prin buzunare cat sa avem de un film si de un suc si plecam in oras. Lefteri, seara, ne duceam in parc sa ne dam mari la gagicile singure. Plecam cu coada intre picioare cand se gasea una mai mare si mai tare in cioc, de ne umilea zicand sa o ducem la cofetarie.
-Te duc in spate la camin fa proasta dracu si te dau la toti prietenii mei, spunea Grasul, la juma de ora dupa ce plecam plouati din parc.
-De ce nu i-ai spus asa cind eram acolo ba, vezi ca ai replica, ii zicea Sperila.
-Hai las-o naibii de zuza, mergem maine sa ne dam cu sania pe Perchiu, sau facem un hochei sub pod, ma bagam si eu in seama.
-Hochei, clar, ca vin si Marius si Gogosar si Dragos. sa vezi ce ii dau lu` Gogu peste picioare cu batul... se si pregatea Sperila de meci.