Ovidiu a lui Nicolae Bufnila

Alberto Bomba

2011-12-15T10:50:00.006+01:00

Cea mai ieftina jucarie din lume pentru copiii muncitorilor din Gheorghe Gheorghiu-Dej era zapada. Dar asta doar daca voiai sa faci un om de zapada, o cazemata sau o batalie cu bulgari. In momentul in care te credeai Alberto Tomba (singurul campion de schi pe care il cunostea Grasul de la tv) era mai greu. Trebuia sa ai sanie, bob, schiuri, patine sau sac de polietilena. Inutil de spus ca Grasul se credea zeul partiilor improvizate din Onesti, cel mai rapid sanior din gasca, teroarea partiilor si a copiilor mici care veneau singuri pe deal, pulverizatorul de zapada proaspata si terminatorul de sanii. Dar cine a spus ca e usor sa fii "Alberto Bomba", porecla data de Sperila Grasului, inainte de a fi bulgarit.

Sania amfibie
Prima partie incercata de noi a fost cea de "la pod", sub batrana salcie, partie formata din doua bucati abrupte, una de trecere lina si ultima bucata... gheata groasa de pe raul Casin, chiar in centrul orasului. Toti aveam sanii grele, facute de parinti pe la atelierele mecanice din uzinele unde prestau pe atunci. Le frecam talpicile de fier cu resturi de lumanari ciordite de la bunicile religioase si spuneam ca le dam cu parafina. Aflasem asta de la Marius Craciun, si cine eram noi sa il contrazicem. Era de o varsta cu Sperila, dar era vazut drept unul din golanii batrani si intelepti. Polonic era protejatul lui si din cand in cand ne mai aducea cate un pont de asta. Grasul frecase talpicii ca nebunul cu vreo 5 lumanari, voia sa bata orice record de viteza, dar singur pe sanie. Eu si Sperila ne dadeam cu sania mea, pentru ca a lui era la Gogu sau la Rodica (asa e cand ai multi frati, ajungi sa imparti totul). Polonic avea cea mai simpatica sanie, de lemn, cu talpici de lemn peste care era asezata sina subtire de metal. La prima coborare, Sperila statea in fata pe sania mea, eu il impingeam, in timp ce Grasul si Polonic alergau cu saniile in fata, apoi plonjau pe ele. Grasul iesea mereu primul, eu si Sperila pe locul secund iar Luca se sforta sa ne ajunga. Era insa prea usor si nu aluneca la fel de bine ca noi. Cand s-a dat cu Sperila, aproape l-au egalat pe Gras. De acolo si razboiul saniilor care a urmat.
-Sunteti smecheri, da, ca v-ati suit amandoi. Ia sa ma dau si eu cu Ochi pe sanie, sa vedeti ce tare mergem... incepe Grasul razboiul psihologic, ca un boxer la conferinta de presa dinainte de meci.
-Bai sunculitza, degeaba te agiti ca Polonic are sania mai buna si va batem oricum, pune Sperila botul la provocare, fara sa stie ca Grasul avea strategia lui de campion. "Ochi, ma lasi pe mine in fata. Impingi in viteza cat poti de tare sania, apoi sari langa mine. Cand mai e putin pana la baza partiei, te arunci de pe sanie si imi mai faci un vant, sa le luam fata", imi impartaseste Durdulimea Sa strategia castigatoare.
Zis si facut. Aliniem saniile. Matahala de fier a Grasului, cu scanduri groase ca barnele de cabana, alaturi de zvarluga lui Luca. Eu si Sperila impingem. Sarim pe sanii, iar animaloiul de Gras e number one. Luca lasase putin picioarele jos, le sarise zapada in ochi, se franase sania, dar recuperau repede distanta. Pe final de cursa, cat pe ce sa ne intreaca. "Sari", imi zice Grasul, si ma las pe spate, cad in zapada si imping cu picioarele in sanie. I-a intrecut pe cei doi cu mult, cu pera mult. Sania lui a intrat pe gheata groasa, a depasit-o, apoi pe gheata subtire care a cedat sub pachiderm si vehiculul lui. In apa pana la brau, Grasul a inceput sa racneasca de se uitau toti pietonii de pe pod la el. A luat-o la fuga, dar nu spre noi, ci direct pe malul opus. Se facuse fleasca, sania zacea pe fundul Casinului, iar Grasul nu s-a oprit pana acasa, la caldura. A mai iesit seara din casa, cand Sperila povestea tuturor, pe banca din spatele blocului cum au decurs lucrurile.
-Ba, odata il aud ca incepe sa urle ....oaaaa...oaaaa si isi belise ochii si arunca din maini si din picioare. Eu radeam cu Oki si cu Polonic, il strigam la noi, dar el fugea dincolo. Innebunise, sa moara Bibi. De acum ii zic... Alberto Bomba... ha ha ha ha,...aaaaaa.........aaaaaa, dar acolo s-au incheiat hohotele, ca Grasul venise prin spate si ii bagase un bulgare de zapada dupa gat, sub haine.

Gogosarul zburator si Grasul acrobat
La un an dupa toata patania, Grasul tot nu avea sanie. Nu o mai scosese din Casin, de fapt, nici nu o mai gasise. Inundatiile din primavara maturasera tot de pe fundul apei. taica-su lucra la una, dar nu mai mergea sa faci de toate la munca, se inasprise paza. Grasul era suparat mai mereu, iar incursiunile noastre pe Perchiu, la sanius, erau acompaniate de rugamintile lui de a ii da careva sania sa se dea si el. Sperila si Gogoshar aveau si niste schiuri facute din doage de butoi, asa ca mai apuca sa se dea pe sanie cu fratele care nu schia. Pana cand am vazut ca partia mica, de la poale de deal, era folosita de o gasca de prichindei. A intrat Grasul in ei ca uliul in poiata de gaini. A ochit cea mai faina sanie de la un copil neinsotit de parinti si direct de sub cur i-a luat-o. Puradelul a tulit-o sa se planga la parinti, dar distanta pana la blocuri se masura mai degraba in kilometri decat in aruncaturi de bat, asa ca Grasul avea timp sa probeze noua sanie. Tot mare, masiva, cu scanduri solide, cu talpici grosi, inalta si asemenatoare lui din toate punctele de vedere. Partia mica avea sa fie terenul de incercare. Beleaua e ca Grasul avea tendinta sa imite tot ce vedea la golanii mai mari, ba chiar sa ii surclaseze. Gogu ataca partia ca un super schior, iar pe micul damb de la final facea si mici figuri acrobatice, salturi si rasuciri, cu schiurile si cu sania.
-Ia Grasule, imita asta daca poti, ii arunca Gogosar momeala pofticiosului de adrenalina.
Imediat, Grasul a luat sania si dus a fost la capat de partie. S-a asezat cat de confortabil a putut si a impins puternic. A prins viteza, iar la damb a fost aruncat in sus bine de tot. Nu a tinut de sanie, asa ca atunci cand i s-a prabusit curul pe ea, praf s-au facut scandurile. Arata ca un gandac de colorado cu curul infipt intre scandurile rupte, patindand pe turul pantalonilor mai mult decat pe talpicii de sanie. Am ras pana cand a inceput sa ploua, asa ca am lasat totul balta si am plecat acasa. Pe drum, copilul deposedat de sanie si parintele furios ne opresc.
-Asta mi-a luat sania, tatiiiiiii, da drumul la urlatoarele micro pagubitul.
-Nu am furat nimic, doar m-am dat si eu de cateva ori si am lasat-o la copiii aia cu care era el. Nu am sanie nenea, mi s-a rupt, dar nu am furat-o... a scapat Grasul de batalau.
Copilul si-a gasit sania la partie, e adevarat, dar pe Grasul nu l-a mai vazut de atunci.

Alberto Bomba revine
Schiurile lui Sperila si Gogosar devenisera un soi de vedete. Eu si Gras incercasem sa ne dam cu ele, dar nu reusisem decat sa ne invinetim prin locurile moi. Sperila, Gogu si Marius faceau furori cu ele. Ne holbam ca matele la oala cu smantana cand ei zburau pe partie pe langa sanii si nu stiam ce sa facem sa invatam si noi sa schiem. Erau, de fapt, niste bucati incovoiate de lemn, scurte de 40-50 de cm, cu o fasie de piele in loc de legaturi de clapari. Sanii, canci, ca se dadea Frax cu a mea, iar eu si Gras ne dadeam cu curul de partie pe sacii de polietilena. La inceput aveam directie, dar cand prindeai viteza, ajungeai sa te invarti prin zapada ca un carabus cu cracii in sus. Pana cand l-a aburit Grasul pe Sperila sa ia schiurile si sa ne invete si pe noi. Sa mergem doar noi 3 pe partie si sa invatam de la el. Perspectiva academica l-a entuziasmat pe Scheletron, care a doua zi ne arata cum se executa o cristiana. Am luat o serie buna de mufe in zapada pana cand sa ma las batut, dar Grasul era incapatanarea in carne, sunca si oase. Facea doi metri, pica si se ridica, o mai lua un schi razna si fugea dupa el, incerca din nou, termina partia si se intorcea si o lua de la capat. Pana cand a decis el sa se dea mai aproape de padure. Cum-necum, a stat cateva minute pe schiuri, dar ele il duceau pe Gras, nu invers. Cap compas catre primul copac mai zdravan. Ei, si odata s-a lasat Gras pe spate si au zburat schiurile din picioare direct in padure. Copacul a fost doar mangaiat cu un umar de Grasul, dar ia de cauta schiurile. Si da-i scotocire, mai ceva ca in Seek and Destroy. Nexam schiuri. Scandal. Urlete isterice de la Sperila care deja isi imagina batalia pe care i-o da Gogu acasa. Trei zile la rand am revenit pe partie sa le cautam si nu le-am gasit. Trei zile nu a vorbit Gogu cu Sperila, doar ii mai baga cate un ghiont in coaste, de fecare data cand trecea pe langa el. Suma se inmultea cu doi cand era vorba de Grasul, ca doar nu era Sperila prost sa il lase nepedepsit. Cand am gasit schiurile, Sperila nici nu mai voia cadou de Mos Gerila, asa fericit era.

Cowboys and ... injectoare

2011-12-09T12:48:00.005+01:00

Handyman
De mic, inveti ca e bine sa faci de toate, sa iti ajuti tatal sa mai mestereasca una-alta, de mic te duceai la orele de atelier sa afli cum se masoara cu sublerul, cum se lucreaza la menghina, la strung si alte activitati care imi aduc aminte de Stefan Banica Jr in timp ce sarea gardul liceului noaptea sa faca el piese de tractor. Asa ca, de mici, umblam cu tunul de carbid, dar mai ales cu pistoalele in care puneam paie de chibrit. Era vorba de o teava subtire, cat sa incapa un cui in ea, asezata pe un pat simplu, de fier sau de lemn, legata bine de tot cu banda izoler. In teava bagai gamaliile de fosfor de la paiele de chibrit, frecai bine cu cuiul, prindeai o guma de cui si de teava, apoi il scoteai putin. Cand apasai pe elastic, cuiul intra fortat in teava si aveai o bubuitura de la paie. Partea cea mai grea era sa ascunzi pistolul de parinti, mai ales cand droaia de babe de la scara turna tot, doar ele erau cele care traiau cu bubuiturile sub geam.

Sperila vs Grasul
Cei doi amici ai mei aveau unii dintre cei mai rabdatori si dumnezeiesc de iertatori parinti, asa ca ei mereu aveau pistoale. In timp ce Polonic ii ascundea arma pe unde putea, sa nu fie confiscata de parinti sau de golanii mai mari, astia doi se distrau la meserie. Daca le lua unul mai mare pistolul, paguba in ciuperci, isi faceau altul imediat. Organizau si adevarate dueluri intre ei, asa cum vazusera in filmele vechi de la cinemateca. Spate in spate, numarau cate 10 pasi, se intorceau fata in fata si isi trosneau pistoalele unul spre altul. Castiga cel care bubuise mai tare. Daca se intampla (si de obicei era cazul) ca pistolul Grasului sa scoata un plicirasuflat, era cazul sa fugi. Toti izbucneau in ras, iar pachidermul nu era adeptul criticii constructive. Totul a culminat cu o vizita a lui la un service auto. Se stia ca injectoarele de la masini sunt cele mai bune pistoale. Bubuiau de iti sarea ceara din urechi, ba chiar mai scoteau si o flama "la gura tevii". Cum-necum, Gras a pus mana pe un injector, marfa de contrabanda si alta nu.

El duel maximo. Maximo am zis!
A bibilit pistolul cel nou pana cand a crezut el ca e cazul sa ii faca proba. Direct in duel. Ca sa fie totul palpitant, duelul a fost propus pe scara la Polonic, locatie cu un ecou demn de haurile din Mordor. Un plici rasuna acolo de parca ai scapat un butoi pe scari. Luca nu prea avea babe la parter, deci erau conditii pentru un duel la amiaza, cand lipseau adultii, dusi la munca. Abia vazuse Gras un film western, asa ca se pregatise special. Tinea pistolul intr-un buzunar putin rupt de la pantalonii lui scurti, sa fie asemanator cu o teaca de cowboy, demna sa gazduiasca cel mai tare pistol din incinta. Nu doar el era nerabdator, toata gasca eram acolo. Eu, Polonic si Sperila, Frax, Gogosar, Marius si Adi, Romica si Daniel Stoica, Tica si Dan Duta, abia asteptam sa auzim traznetul. Grasul tinea cont de toate regulile duelului si avusese grija sa isi incarca injectorul cu un ditamai pachetul facut din 10 gamalii de pai de chibrit. Incarcatura asta facea de obicei sa crape tevile subtiri, cum avea Sperila, dar Grasul voia sa il umileasca odata pentru totdeauna pe Scheletron. Noi tineam de usi sa nu intre aia mici peste noi, ca miorlaiau toti fratii mai mici pe afara, sa vada si ei evenimentul zilei. Gras si Sperila isi incalzeau pistoalele si frecau cuiele peste incarcatura. Ne stransesem ochii, de oarca voiam sa ii protejam de flama care avea sa iasa din injectorul Grasului. Jur ca simteai si transpiratia pe spate, auzeai musca in zbor si vedeai cum un boschete rotund este dus de vant pe strazile oraselului din Vestul Salbatic. Primul care a tras, la semnalul lui Marius, a fost Sperila. A duduit scara. Grasul, tacticos, a indreptat teava armei spre fata duelistului din poza alaturata si a apasat cu sete. Plici. Freaca repede incarcatura si trage din nou. Plici. Si tot asa de inca opt ori. Am rupt-o toti la goana, sa putem rade in voie de victoria suncosului care deja era verde la fata.

Nu e pentru cine se pregateste
Convins ca are un pistol de doi bani, Grasul i-a vandut injectorul lui Frax. Doua bile de sticla sau doar una, nu mai stiu exact ce pret de nimic a avut arma. Cert e ca eu am aflat de tranzactie abia cand am vazut pistolul la Frax. Eram in camera noastra, in casa, si el incarca arma. Pusese doar un sfert de pai, maximum o jumatate.
-Ba, nebuneeee... Nu in casa, ca ne omoara mama, incep eu sedinta de imbarbatare.
-Taci ma, nu te mai mocosi atata, ca am pus putin chibrit. Daca la 10 paie a facut plici, asa, nici macar nu o sa ne auda mama.
E drept ca era duminica, mama, mamaia si tata erau pe la bucatarie si mestecau intr-o dulceata de nuci verzi, sa ii mai indulceasca pe aia mici. Sporovaiau in legea lor, nu aveau cum sa ne auda. A bagat Frax cuiul in injector, a frecat putin, a asezat elasticul, a tras cuiul. Cand a apasat pe elastic, lumea s-a intors pe dos. Bubuitura ca bubuitura, ca dadea sa darame geamurile, flama aproape il parlise pe Frax la mana, de a scapat si injectorul, iar cuiul sarise pana in tavan, unde facuse ditamai borta. (Bine, nu era asa de mare, dar noua ni se parea pe atunci ca o fisa de 3 lei e cat capacul de wc). Nu stiu cand ne-am trezit cu mama si tata in camera, cert e ca peste cateva minute aveam curul plin de dungi rosii de la cureaua tatei (Da chilotii jos, ca eu nu bat haine!, citatul lui preferat inainte sa ne mangaie cu fasia de piele).
Ce folos ca toti au vrut sa cumpere de la Frax pistolul mai apoi, ce folos ca se promiteau averi intregi, masurabile in carlige de undita si briceag cu plasele de os, pistolul fusese confiscat de parinti.

Vom muri, dar vom zambi

2011-10-14T04:54:00.001+01:00

Urasc spitalele, dar asta o stie toata lumea. Urasc ambulantele, dar saptamana asta a fost parca prea mult. Oaki da de belele. Voma, greturi, deshidratare, nebunii. Stare de rau grava de tot. 23,59...telefon la 112, legatura la ambulanta, povestesc ce se intampla. Mi se spune ca pleaca o salvare spre noi, dupa ce dau adresa. 00,30...Oaka e tot mai rau, mai sun o data. Mi se spune ca se va urgenta totul si ca va veni ambulanta. 00,45....un mic moment in care se simte Oaki in stare sa se miste...chemam taxi si suntem dusi la primul spital de langa noi, Sf Pantelimon. Sun la 112 si le spun sa anuleze ambulanta, ca ma cac in promptitudinea lor. Ajunge taxiul in 3 minute, la spital in alte 3. 01,10.... ma suna un nr necunoscut.... soferul de pe salvare nu gase blocul meu. Ii spun ca am anulat apelul, m-am descurcat cumva. 01,14... dispeceratul de la salvare ma suna... nu mai stau sa fiu amabil, o iau la 11 metri si ma anunta ca soferul nu gasise blocul si de aia a facut 70 de minute de la ora apelului. Noi sa fim sanatosi si sa nu avem nevoie de voi.
La spital, alt film prost. Un nene in verde sta si dormiteaza la primiri urgente. Introduc Oaka, ii explic simptomele, el se ridica si iese. Ma uit la Oaki, care se topea pe picioare si o asez pe un scaun. Vine o tanti, alte explicatii. Ii face o fisa, o ia cu ea in alta camera, sunt invitat pe hol. Mizerie, vb Parazitilor - la noi si in spital e mai murdar ca la altii pe strazi. O creola locala isi face de lucru cu un mop cu care mai tare manjeste decat sa curete. Oaka mea, gura bogata, le spune medicilor ca suspecteaza o gastrita, cu deshidratare grava, ca a mai avut. Nu o crede nimeni. Dupa 20 de minute si o injectie cu o solutie ciudata, mi se pune Oaka in brate.
-Tot inainte, treceti de usa aia, pe trepte, la radiologie, la etajul intai, ma anunta cu un zambet larg o tinerica asistenta.
Fac 20 de metri cu Oaki la brat. E mai alba decat peretii spitalului. Si se scurge langa mine. Iau Oaka in brate si o repatriez in cabinetul de urgente. Se da alarma, vine o tanti cu burta cat a mea si o ia in primire. 5 minute mai tarziu, iese femeia, trece pe langa mine si intra la alta camera, chiar langa peretele pe care il impingeam eu cu spatele. Aud o voce care o recomanda pe Oaki ptr un consult la o noua tanti. Se muta Oaka acolo. Sunt chemat. Noua tanti e naltuta, slaba, cu ochelari si pare ca stie ce face.
-Sunteti prietenul, da? Treceti strada, la farmacia din stanga si luati un test de sarcina Sure Check.
Ajung acolo, dau banul, testul se cheama Pure Check. Revin. Dupa juma de ora sau mai putin aflu ca Oaki nu e gravida, (le spusese deja, dar cine sa creada o broasca?). Doctorita de la ginecologie ma cheama si ma anunta ca nu voi avea mormoloci in urmatoarele 9 luni. Si ca Oaki e deshidratata grav, are gastrita si mai are ceva. Nevoie de o perfuzie, deci sa o duc iar la prima camera. Fac si asta. I se pune si perfuzia.
Mai trece o ora, mi se returneaza Oaka. E mai bine, are culoarea alb galbui, ca peretele cel curat al spitalului. O reteta agatata de ea, medicamente ptr gastrita si sfatul sa tina regim. Taxi, casa, instalare in pat, ceaiuri. E ora 4 si jumate, aproape cinci. Inainte sa doarma, ii spun ca nu mai mergem la Sf Pantelimon niciodata, e prea mare competenta medicilor. A durat cateva ore sa o creada lumea ca are gastrita si e deshidratata. Ea ma asigura ca a fost cat de cat ok, fetele de la Urgenta au zambit, au fost ok. Asta e, vom muri, dar vom zambi.

Dor de Sulina

2011-08-03T08:42:00.005+01:00

E vara, deci e clar ca imi e dor de Sulina. De faleza Dunarii care arata ca o Venetie rurala, cu pavajul ornamental si cu casele lasate in paragina, de restaurantele de langa apa tulbure a Dunarii, de pescarii somnorosi care asteapta turistii sa ii dea cu barca, de cateii mici care ti se incurca printre picioare. Imi e dor de normalitatea de oras fara cersetori a Sulinei, de bancile postate la umbra salciilor mari, de turistii habarnisti care dau la peste printre barcile legate de ponton, de gramezile de pepeni proaspat dati jos de pe barci si de mica piata.

Imi e dor de drumurile prafuite de tara din oras, de masina care duce turistii la plaja pentru 1,5 sau 2 lei, de casele pe piloni ridicate de lipoveni cu cherestea adusa acum zeci de ani de prin India sau alte capete de lume. Imi e dor de smochinii care se intind lenesi peste garduri si din care poti lua fructele coapte cu mana, de localnicii cu ochi albastri care se uita la tine cu intelegere cand te ratacesti pe strada 1, 2, 3 sau 4.

Imi e dor de aglomeratia de la venirea pasagerului, cand jumatate de oras se bate sa ia turistii sa ii cazeze, iar cealalta jumatate asteapta produsele alimentare trimise de la Tulcea. Hamalii se bat pe incarcaturi, sa mai faca un ban, pentru ca la Sulina nu poate cersi nimeni... i se spune sa iasa la pescuit sa isi ia singur masa. Imi lipseste sunetul motoarelor de la barcile Laguna care trec pe langa malul Dunarii ca turbatele cu localnici care abia asteapta sa isi umfle pieptul si sa isi ambaleze motorul in fata turistelor, poate poate ... "trage si la caramida, nu doar la undita".

Imi e dor sa ma trezesc dimineata la ora 5 sau 6, sa imi fac o cafea, sa o arunc in cana de metal si cu unditele sub brate sa ma indrept spre bazinul mic, la pescuit. Sa trec prin oraselul amortit si linistit spre locul unde isi tin localnicii barcile si unde e peste mare, dar nimeni nu il prinde. Sa ma asez la locul meu nadit cu paine si mamaliga si sa ma joc cu babusca, platicile, rosioarele si carasii de acolo, sa vad cum pluta se scufunda repetat, iar seara, inainte sa adorm, cu ochii inchisi, sa vad numai plute care intra sub apa.

Mi-e dor de berea rece din halbele de pe terasele de pe plaja, de terenul de volei unde ma distram ca un copil alaturi de Nucu, Paul, Anca si Andrei. Sa servesc mingea peste fileu doar spre Paul ca sa il vad cum sare in nisip dupa minge ca un caras burtos dupa ramele din carlig. Mi-e dor sa ies la pescuit cu Oaki, mama pestilor, ocrotitoarea bibanilor si babustilor, innecatoarea de rame si scufundatoarea de paine, eliberatoarea purtatorilor legali de solzi. Are fata asta niste glume pe balta de vrei sa te muti acolo. :)

Imi e dor sa stau pe scaunul de plastic, seara, dupa ce ud iarba din curte, sa joc wist, rentz, table sau sa stau pur si simplu de povesti cu amicii, sa umplu cu aer sticla de bere si sa ma feresc de tantarii vampir din Delta. Sa spal carnea de gratar, sa fac mujdeiul cu ulei si sa ma chinui sa aprind focul cu stuf. Sa miroasa a fripura si la 2 ore dupa ce s-a stins focul, iar eu sa ma chinui sa spal vasele.

Sa plec din Sulina si sa imi jur in barba ca tot ma mut in orasul asta vara viitoare daca imi gasesc banii necesari sa imi iau casa si sa imi deschid o pensiune.

Portugalia 2011. partea a 5-a. ZOO

2011-07-20T10:00:00.003+01:00

La zoo in Lisabona e cu totul altceva decat la noi. Nu gasesti vulpe, lup, cerb, dai in schimb peste o sumedenie de chestii noi. Oamenii au o telegondola care te poarta pe deasupra tuturor standurilor si custilor de animale. Majoritatea sunt standuri, nu custi. Doar la anumite specii se aplica o cusca, gen tigru alb, leopard de zapada. Vezi leii cum stau tolaniti, elefantii, maimute de tot soiul si participi la activitati interactive. Mergi sa hranesti pelicanii, sa alinti iguanele sau dai o fuga la delfinariu sa vezi un show de 45 de minute. Faza buna e ca exista mai multe spectacole zilnice, asa ca nu ai cum sa ii ratezi. Paunii sunt acolo un soi de gaini si se plimba pe toate aleile din parc, la liber. Cand a scapat un macac din cusca am anuntat un vanzator de la o ghereta de inghetata, sa le spuna administratorilor. Replica a venit lent... sa il las in pace, ca asa mai iese cate o maimutza. Cerseste putin, apoi intra singura inapoi.
Partea cea mai faina e de departe delfinariul. Primul show e cel cu lei de mare. Unul din ei vine prin tribune cu dresoarea si pupa tot ce prinde. La indemnul femeii, se apropie de fiecare spectator si ii aplica un bot rece pe obraz. La Oaki a refuzat sa pupe, stia ca venise insotita. :) Urmeaza apoi un mega spectacol cu delfini, iar dupa cinci minute m-am trezit ca aplaudam si eu cot la cot cu pustimea portugheza.

Portugalia 2011. Partea a 4-a. SF

2011-07-18T09:41:00.003+01:00

Cand stai numai in Alfama, cartier istoric, stradute mici si inguste, trepte cu droaia, balcoane si maghernite, a merge in Parco dos Nacoes e o gura de aer proaspat. Ti se pare ca ai schimbat brusc orasul, tara si secolul. Zona este SF de-a dreptul. Cladiri pe care le-a visat un arhitect pe cand avea un trip de la o tigara cu marijuana si aurolac, imaginatie debordanta, ca sa fim sinceri. Autogara Oriente seamana a orice numai a autogara Obor nu, desi e tot in estul unei Capitale. In loc de maidanezi si pereti scorojiti gasesti forme care aduc a Deep Space 9 sau Matrix. Iar ca sa iti amintesti ca totusi te afli in Lisabona, intre cladiri e plin de spatii verzi, de palmieri si copaci de care nu mai vazusem pana atunci. E umbra, e plin de fantani arteziene, iar langa Ocenariu exista o gradina de apa. Mergi pe pietre sau busteni, poduri si podete, treci pe langa utilaje fanteziste cu care sa scoti apa din bazine si sa o torni inapoi, pe sub perdele de apa si ajungi la estuar.
Fotografii mai multe am pe Facebook.
Te sui frumos in telegondola si urci. Ai o priveliste nemaipomenita. Vezi pestanii aia cat un picior de om sub apa si apoi ajungi sa te uiti la Gemenii lor, la un turn care seamana izbitor cu Burj al Arab si te simti iar in cu totul alt oras si in cu totul alta lume.

Portugalia 2011. Episodul 3. Trasee turistice

2011-07-14T07:43:00.006+01:00

Trei zile am batut Portugalia cu o masina inchiriata. Sintra, Cabo da Roca, Porto, Sesimbra, Fatima, sa tot mergi. Iar la ei la tara chiar nu se vede buda din fundul curtii. Se vad case albe, ca alea grecesti, cu acoperisuri cu olane pe care troneaza instalatiilor solare. Plin de maslini, palmieri si leandri. Buruienile de la ei... aloe, exact ca a mea din balcon. GPS-ul e o fita in Portuglia, unde ai o retea de autostrazi si de sosele nationale pusa la punct de vreun neamt, altfel nu se explica de ce ai atata indicatoare. Practic... e greu, foarte greu sa te ratacesti.

Guincho
Asta e cea mai tare plaja de surf a lor. Batea un vant de te lua din picioare. Nisipul iti zbura in ochi daca nu aveai ochelarii de soare, si simteai mici particule cum te lovesc in chelie. Am scuturat perisorii mei (5 milimetri) timp de 5 minute sa scap de nisip. Dar ramane cea mai faina plaja pe care am vazut-o. Cu toate ca mereu am spus ca vreau sa fac surf, cu toate ca era acolo o scoala de surf, m-as fi gandit de 10 ori inainte sa intru in Atlantic, acolo.Dupa Guincho, Cabo da Roca. Cel mai vestic punct al Europei. Frumos. Hau de cateva sute de metri la picioarele tale, vant moderat, priveliste... sa innebunesti. Stai si te uiti si se scurge stresul pe panta pana la Ocean. Totul e in drum spre Sintra, un soi de Sinaia a portughezilor, doar ca au mai multe castele si nu au vile inghesuite si urate ca la noi. Un drum plin de serpentine, pe care simti ca sofezi sau ca ai mancat prea mult, depinde de personaj. La Sintra, sa cautati Villa David, un restaurant superb. Portiile sunt extrem de generoase, o spun eu care am 104 kile, dar vinul casei e totalmente de doi bani. Nota de plata e ceva mai scumpa, vreo 10 euro pentru un pranz copios cu salata si desert si bautura. Dar evitati vinul ala al casei ca e acru ca lamaia. Asta e, nu am papila antrenata, sunt taran si prefer spritul cu Jidvei sau Sarica Niculitel.

Porto....
... mi s-a parut mai frumos decat Lisabona. Nu stiu de ce, dar raul Duro pare mult mai fain decat estuarul lui Tejo. Poate ca pestii aia imensi de langa mal sunt de vina, poate pustanii care sareau de pe pod si care mi-au adus aminte ca si eu faceam de astea la varta lor. Sincer, as fi sarit si eu de pe pod, dar cand esti cu o Oaka dupa tine incerci sa stai cuminte. Strazi micute, case etajate pana la nivelul la care au simtit ei ca e cazul sa se opreasca, niste catedrale si turnuri facute parca din nisip pe plaja, atmosfera ceva mai destinsa. Un oras frumos, un port frumos, doar dupa el a fost botezata tara - Portugalia, adica Portul Frumos.

Fatima
Locul aparitiilor Sfintei Fecioare Maria a devenit acum un soi de melanj intre religie si comercial. Hotelul Aleluia e un exemplu, dar mai sunt si altele. La magazin se vad figurine din ceara care imita corpul uman. Te doare piciorul, cumperi un picior de ceara si il lasi la topit, alaturi de o rugaciune si o lumanare. In viata mea nu am vazut mai multe soiuri de rozarii scoase la vanzare, si ... normal, mi-am cumparat cateva pentru membrii catolici ai clanului, sa aiba suvenir. Mai mult, chiar mi le-a binecuvantat un preot portughez. Ce mi-a ramas pe retina la final... nu biserica, nu slujba, nu mormintele ciobanasilor, ci o pelerina. Femeie la cam 30 de ani, mergea in genunchi, pe un soare demential, la pranz, avea de parcurs o distanta de aproape 1,5 km, iar in spate avea un copil de maximum un an. Ala micul zbiera din toti rarunchii, dar ea nu se oprea. L-a trecut in fata, cu ham cu tot, dar atat, a continuat sa mearga in genunchi spre biserica.

Sesimbra...
... nu e statiune la Ocean, e sat de pescari. Are strazi inguste, pavate cu piatra cubica, are o atmosfera de comunitate ptriarhala pe care abia acum se altoiesc hoeluri si magazinuri de suveniruri. Aici e si singura plaja care semana la perfectie cu superbele plaje de la greci. Nisip ft fin, apa extrem de rece, doar esti la Ocean, dar limpede. Si la fel ca la greci, era plin de pesti la mal si in apropiere. Ii vedeai de pe nisip, din apa, la adancimi de maximum 3 metri, de pe caiac, de pe faleza. Ii vedeai si la restaurant, dar acolo era deja alta smecherie. Am cerut la pranz un meniu al zilei pentru ca era scris mare si anunta peste spada. M-au speriat portughezii. Am avut patru bucati de peste prajit, mari cat palma mea de fost handbalist, plus o OALA de lut plina cu orez cu rosii, patrunjel si inca niste condimente ft fresh. Aveai impresia ca mananci un pilaf cu rosii in care a stors careva lime. Pret... 4,5 euro. :) E drept, ca inainte sa mananc am intrebat daca aia e doar portia mea si nu cumva trebuie sa mai dau si la altii. Era o portie doar! Am iesit mai scump cu berea, ca am bagat 2 caneca, adica halbe de 400 de ml, apanajul marilor betivi in Portugalia, unde au paharutze de 250 sau 330.

Portugalia 2011. Partea a doua. Romanii cresc si la Ocean

2011-07-13T07:46:00.006+01:00

Lisabona a fost un oras plin de surprize placute. Pentru mine cel putin. Unele din ele... intalnirile cu romanii de acolo. Da astea parca erau desprinse din filme proaste, cu clisee, asa de regizate pareau.
Ziua 1. Lisabona. Lasat bagaje in casa, plecat sa cumparam diverse si sa cascam un pic gura in zona, sa vedem ce are de oferit Lisabona si mai ales cartierul Alfama. La intoarcere, o tanara blonda se tot invartea pe langa o sacosa imensa cu cearsafuri si prosoape, care sacosa se afla in imediata vecinatate a intrarii noastre. O chema Natalia, era din Republica Moldova si era menajera de la apartamentul unde locuiam. Vorbareata, cu un logodnic moldogotz din Iasi, Natalia se ocupa de curatenia in cele 9 apartamente de tip hotel pe care le avea patronul ei. Am stat de vorba cam o ora, apoi am plecat spre plaja si nu ne-am mai vazut.

Ziua 1. Cascais. Adica una din cele mai faine statiuni ale portughezilor. Se ajunge dupa 30 de minute cu un tren simpatic plin de localnici care merg sa faca baie in Ocean. Cascais e capat de linie. Gasit repede plaja, o baie, doua - de control, ca doar trebuia sa fiu primul din neamul Bufnila care se avanta in valurile Atlanicului. Chiar sub nasul meu, adica pe plaja noastra, in apa, la circa 10 metri, un tanar padela linistit pe un caiac. Normal ca am vrut sa ma dau si eu. Merg sa vad de unde are omuletul caiac. Gasit un centru de scufundari, unde mi se promiteau ore intregi de aventuri submarine pentru 70 de euro, intr-un mic recif al lor. Cu gandul sa revin, ma indrept si spre 4 caiace sit on top. Incep o conversatie intr-o engleza aproximativa, deschiderea de dialog fiind portughezul "Bom Dia", numai ca omul mi-o reteaza scurt.-E 15 euro o canoe de doua persoane pentru o ora, te-am auzit de pe drum ca vorbesti romana.
Am tacut, am belit ochii ca melcul la frunza de varza si am uitat sa il corectez ca ala sigur nu e canoe, e caiac. Am dat-o pe romaneste si am aflat ca e maramuresean, se numeste George si face un ban cinstit pe plajele din Cascais de ceva timp. Era din Baia Mare omul si i-am promis ca o sa revin sa iau un caiac. Era timpul de plecare spre tren.

Ziua 3. Feribotul a plecat spre Montijo cu toata gasca noastra. Cautam plaja cu flamingo roz, de la Sambucco. Cum am acostat dupa traversarea raului Tejo... mare mai e frate estuarul ala, am pierdut autobuzul. In timp ce noi cautam masina, casa de bilete si alte chestii de gen, tartaneata si-a luat zborul. A doua avea sa vina peste o ora, cum ne-a informat strepezit un functionar de la casa de bilete a feribotului. Si ia si stai pe mal de rau, la umbra de palmier. O mica incursiune la malul digului, unde era plin de crabi. Si atunci il vad in dreapt pe un nene care pescuia cu doua lansete infipte in pamant, dupa stilul romanilor care cauta chefalii de pe plja. ma apropiam de el si vorbeam cu oana. "Oare la ce o da, oare prinde, are si el un peste amarat acolo....", cand omul deschide gura.
-Nu am prins nimic azi, si pescuiesc cu rama de ocean. Se gaseste la magazin la Decathlon. Iar mi-au iesit globii oculari afara si am crezutca nu inteleg ce zice el.
-No portugues, il informez eu pe romanash,
-Pai stiu ca nu sunteti portughezi, ca v-am auzit ca vorbiti in romaneste. Eu sunt din Satu Mare! Si apoi mi-a depanat povesti de Portugalia. Era in concediu, la baiat. Dura totul cam de o luna, asa ca... batuse toata zona cu bicicleta si baga mana in foc ca nu o sa gasim flamingo roz. A avut dreptate, dar ce sa ii mai spun acuma. A urmat o zi tembela, de pierdut si schimbat autobuze, de draci, de caldura innabusitoare, de citi afise de corrida pe toti stalpii din Montijo si de intalnit alt roman.Aceeasi zi. Freeport. Adica acolo am reusit sa ajungem, la cel mai mare outlet din Europa, in timp ce noi cautam plaja cu flamingo roz. I s-a facut mila unui negru sofer de auobuz, care a auzit ca vrem sa vedem flamingo, a ras, si ne-a trimis la Zoo. Dar ne-a debarcat la Freeport, sa avem autobuz inapoi spre Lisabona. Pana cand au vazut fetele cum se inghesuie Mango, Adidas, Converse si multe alte branduri in ditamai complexul. Ei spun ca e cel mai mare din Europa, eu nu l-am masurat si eram musafir, asa ca am zis ca ei. Abia am scapat fara sa imi iau nimic, dar i-am promis Oakai ca o sa ma intorc cu ea la shopping. La plecare, urcam in autobuz si soferul are amabilitatea sa imi elibereze un bilet cerand bani ficsi, dar in limba lusitanilor. Pana sa spun in engleza ca nu pricep, a auzit-o pe Oaki ca imi spunea pe romaneste unde sa caut maruntii. Si asa am aflat ca el era tot George, ca era de pe langa Cernauti si de ani buni lucra acolo.

Alta zi. Lisabona. Ne chinuiam sa parcam masinutza inchiriata, un Nissan Note, cu care tocmai ne intorsesem din calatoria de la Sintra sau de la Porto, nu imi mai amintesc. Soferul nostru se intereseaza de parcare la un alt sofer, dar pe langa cele cateva cuvinte in engleza ii scapa si un "adica", in timp ce incerca sa se faca mai bine ineles. Asa am mai intalnit un roman in Portugalia, care ne-a spus si cum sta treaba cu parcarile de zi si de noapte din Lisabona.

Portugalia 2011. Partea 1. La umbra crucii

2011-07-12T08:39:00.008+01:00

Mda, toata lumea vede altceva daca se uita toti la acelasi lucru, in acelasi timp. Asa si eu cu Portugalia si Lisabona. Vorba Oakai, Iisus era un tip cu simtul umorului, pentru ca altfel nu se explica ce e la portughezi. Religia e in centrul vietii cotidiene si toata lumea e ok cu asta. Sa o luam de la un capat, sa ajungem la altul....Cazarea noastra a fost la un apartament din Alfama, centrul istoric al Lisabonei. Cand urcam treptele pe stradute mici, inguste si intortocheate am iesit in fata unei biserici. Ghirlande multicolore pe sus, tejghele de bautura lasate vraiste si gratare care inca fumegau. Era 4,30 dimineata, sambata dimineata. Mirosea a peste ca in botul unei foci, dar a doua zi avea sa fie si mai puternic. Biserica... de rit catolic, inalta, cu pereti albi, fara zorzoane, centrul intregii piete. Dupa un sprit cu Starmina rose si apa minerala din bagaje am dormit ca ursii. Seara... party la biserica. Festa, carevasazica.Pe peretele din stanga al bisericii era amplasata o scena mica, maximum 3/3 metri. O orga mare cat o zi de post si un afis a4 color conform caruia acolo se produce formatia Nelson y Nelson. Cu fratele Nelson organista si cu ruda lui, Nelson vocalista. Pe la ora 9 a inceput muzica. Doi tipi la maximum 30 de ani, cu un microfon si o orga. Usurel, cateva cupluri de varsta a doua spre a treia au inceput sa danseze. Ceva in stilul practicat de romani la baiamuri pe vremea cand se asculta Modern Talking. Nu a mai durat o ora si piata era plina, betivii rezemau zidul bisericii, curgea berea la pahar ca la balamuc. Apropo, paharul de 1 euro de bere SuperBock are 250 ml, iar cel mare costa 1,5 euro si are 330 ml. Plangi dupa halbe Bufnila, ca altfel nu se mai poate. Intre timp, ninsoare de pahare de bere, carafe de sangria, farfurii de "sardinha assada" - adica au pus pestele pe gratar, carnati chorizo si multe fleici de porc si pui. Ca la romani la Festivalul Berii, numai ca la nebunii astia partyul tine o luna. Seara de seara. Iar noi picasem in ultima saptamana.Nu a fost niciun traznet, niciun fulger de sus, de la cruce, desi am vazut cativa tineri care dansau cam deocheat, cateva maini barbatesti lasate sa mai cada sub linia centurii la fete. Adica astia dadeau ditamai cheful, dansau lasciv, urlau pe acolo si niciun popa nu a iesit sa le spuna sa se opreasca. A, si astea sunt Festas de Sao Antonio, adica totul e in onoarea Sfantului Anton. Nu am mai fost eu demult la biserica, dar sunt sigur ca parohul din Onesti nu mi-a spus la catehism cum se cinstesc sfintii cu bere si sangria.
In Lisabona, vrei sau nu, treci de foarte multe ori pe langa biserici. Ai lor cetateni, spre deosebire de ai nostri, nu par sa fie nerabdatori sa bata cateva sute de cruci cand trec pe langa Casa Domnului. Mai degraba fac fotografii si trec mai departe. Iar in Alfama, biserica Sao Miguel e centru. Partyul e la biserica, dar si locul de barfa si dusurile si frizeria. Pe un perete de langa biserica scrisese un lache cu creta neagra ca e frizerie open air. Asa era. Omul venea cu un Peugeot 207 in fiecare zi, deschidea portierele si scotea scaune si arsenal. Stecherul de la masina de tuns intra intr-o priza de pe peretele casei, iar pe scarile bisericii era sala de asteptare. Aveai casca in cap, ca iti facea suvite blonde, stateai pe trepte, asteptai sa "intri" la frizer, luai un loc pe trepte, .... ce bine e la biserica. :) Seara, cand frizerul termina, vedeai cate un ultim ratacit cum face dus la cismeaua din fata unui restaurant de cartier. Asa e in Alfama, biserica si restaurantul sunt la cativa metri distanta, iar dusul e la liber, cat timp ai o bucata de sapun si inca iti mai pastrezi chilotii pe tine.Nu doar Alfama e patrunsa de febra religioasa, ci toata Lisabona. Mergi pe strada si incerci sa traduci reclamele vazute.... Banco de Esprito Santo. Hopaaa, Sfantul Duh a pogorat si pe oameni si pe fasicurile de bani la Rusalii, altfel nu imi explic. Oare ce dobanda or avea?

Dai sa iesi din Lisabona spre Sesimbra si Iisus iti zambeste de sus. E la capatul podului 25 aprilie 1974, sta cu bratele deschise, exact ca in statuia de la Rio. De fapt, asta de la Lisabona e o copie idela, aproape. Oricum, religia e ceva comun pentru ei, parte din viata cotidiana si nu am vazut multi habotnici, desi am ajuns si la Fatima, loc de pelerinaj catolic. A, sa nu uit... la Fatima exista Hotel Aleluia! In partea a doua sau a treia, insa.... vorbim si despre el.

Cea mai cautata carte din Romania

2011-06-07T07:27:00.002+01:00

Nu vreau sa par dus cu capul, dar deja e teorie a conspiratiei in librarii. Se cauta o singura carte si nu o gaseste nici naiba. Vorbim despre prima editie de la Urzeala Tronurilor, volumul care sta la baza filmului Game of Thrones de la HBO.Primul bai... e ca nu o gasesti, desi acum cateva luni iti umplea ochiul in orice chiosc sau librarie. Cum a inceput serialul, editura Nemira (or mai fi in faliment, cum citeam candva pe net?) a si retras tot lotul de carti.A aparut o noua editie... care nu mai costa 35 de lei, ci ajunge la 87. A aparut si al doilea volum al seriei, si al treilea, desi alea nu se gaseau pe nicaieri. Intru ieri in cea mai obscura librarie a cartierului Titan. Nu exista nici editia noua. Intreb vanzatoarea ce si cum, ea imi spune ca si inaintea mea o cautase careva. Frumosssss. Sa nu imi ziceti ca e coincidenta.

Daca scoate Adevarul acum toata seria de carti, la preturi acceptable, se relanseaza tirajul la cotele dinainte de picaj. A, sa nu uit...nici in anticariate nu mai e cartea!

Ce sa faci cand ploua

2011-05-17T12:36:00.002+01:00

-Sa va sparg botul. Ati spart mingea de 35 (de lei), acuma sa mai jucam noi fotbal... Si era asa de fain afara... se plangea Sperila stand cu curul pe bordura intr-o zi de mai superba. Corcodusii fusesera calariti corespunzator, jucasem fotbal pana cand a bagat Grasul o tapina in minge si s-a izbit de peretele scolii. Dracu stie in ce fel de cui se infipsese, cert e ca mingea a ajuns inapoi goala de aer si cu o gaura consistenta care sa dovedeasca finalul meciului. In prima faza, toata lumea s-a imprastiat, care acasa, care pe gardul din fata blocului sa caste gura la fetele care defilau in fuste mini, care sa mai manance sau sa isi faca o tema pentru luni. Era duminica, nu crestea nici iarba, iar asfaltul de pe terenul de fotbal al scolii generale nr 8 frigea. Nu puteai sta in fund pe el, de cald ce era. Pana cand s-a dezlantuit potopul. O ploaia de aia de vara, calda, cu stropi cat oul care te racoreau din cap pana in picioare. In doua minute era balta peste tot. Singurul canal din curtea scolii nu facea fata si terenul de fotbal devenise o balta imensa. Bulbuci de apa sareau peste tot, de credeai ca sunt broaste inauntru. Dupa cateva minute s-a potolit ploaia si atunci am intra noi in teren.

Primul era intotdeauna Grasul. Avea o atractie pentru balti, ceva de speriat. A inceput sa sara in ele si ne-a improscat pe toti. Din cap pana in picioare, sa fie treaba buna. Ne-am luat la stropit unii pe altii si improscam apa cu picioarele direct din balta. Unde erau baltile mai adanci, acolo se baga Grasul. Isi daduse tricoul jos de pe el si se balacea precum godacii de facocer in mocirla.
-Moooamaaaa, cat de calda e apa Ochi. Mai ceva ca la Casin, vara... baga Grasul textele de promo, sa nu se simta aiurea singur in mijlocul ochiului de apa adanca de doar doua degete. Primul care a sarit langa el a fost Sperila. Nu puteai face nimic riscant daca nu aparea si Sperila pe langa tine in secunda doi. Mereu voia sa dovedeasca faptul ca el e cel mai curajos.
Polonic, insa, avea alte preocupari. Si-a adus aminte ca ascunsese pe undeva o seringa de plastic, de unica folosinta. Erau rare de tot astea in vremea aia, dar fioecvare dintre noi avea cel putin o seringa sau o perfuzie cu care sa ne batem cu apa. O umplea tacticos cu apa si il stropea pe Grasu zicand... "Ia ma, arunca si tu apa ca elefantii, pe spate!". Nu treceau mai mult de 20 de secunde fara ca pachidermul sa nu se everveze. Turbat, o lua la fuga dupa Luca, dar bineinteles ca nu il putea prinde. Apareau apoi seringile ascunse si da-i bataie cu apa. Jucam prinsea pe echipe. Cei care ii stropeau pe ceilalti fugeau pana la prima balta sa reincarce pompitele de seringa, timp in care sigur isi luau un jet de apa de ploaie intre ochi. E drept, ca mai intra si in gura, dar... asa e tenis :)

Moartea pasiunii la fazele astea erau de obicei fratii cei mari. Gogoshar si Dragos aveau un dar aparte de a strica jocurile astea. Se bagau si ei la prinsea, dar nu ii puteai prinde ca fugeau mai tare. Stropeau doar in zona fetei, asa ca sigur inghiteai un jet de apa de ploaie care tocmai spalase terenul de fotbal. Totul se incheia pe banca, dupa cateva zeci de minute de agitatie si de fleoscaraie, la o sueta amicala. Numai ca in seara aia, a vrut Grasul sa mai faca o faza. Ii venisera ideile, asa ca a taiat o dunga pe mingea sparta, care zacea langa gard. A ingramadit cateva zeci de pietre inauntru si a lasat mingea, neglijent, in spatele bancii. Nu am numarat, dar ar fi trebuit... rand pe rand veneau toti golanii mai mari si "profitau" ca uitasem mingea jos, si voiau sa ii dea cate un sut, sa demonstreze cat sunt ei de barbatusi in fata unor cocosei in afirmare ca noi. Ii stergeau, asadar, cate un bombeu ... de se tineau cu mainile de picioare. A doua zi am mutat-o in mijlocul drumului, sa mai bulim si picioare de necunoscuti, ca il durea capatzana pe Grasul. Asa de multe castane luase de la golanii batrani care isi rupsesera degetele mari in maldarul de bolovani mascat de minge.
A, si poza e ciordita de aici.

La cirese!

2011-05-12T14:46:00.000+01:00

Azi veneam de la Unirii spre Alba Iulia pe jos si a inceput sa ploua cu soare. Asta, plus o gasca de melodii din anii 90 mi-au adus minte de cum ne distram noi pe vremea asta.

Pai vremea asta il facea pe Grasul sa strige ca prostul... Ploua cu soare, maine-i sarbatoare. Stiam toti fraza...de unde naiba, nu mai tin minte. Ce naiba insemna, iar nu stiu, dar in astfel de momente, in mai, cand ploua cu soare... te duceai sa furi cirese.

Mici, necoapte inca, doar cu o umbra de galben si un strop de rosu pe ele, dintre frunzele de un verde crud din pomul oricui, numai pom sa fi fost. Nu trebuia sa pui pe Facebook ca vrei sa pleci la furat, era de ajuns sa fluieri pe rand, la fiecare din gasca si iti strangeai trupa de comando.

-Ba, nu mergem la Posta, ca e langa cinema 23 August si ma vede bunica-mea... incepea Polonic, care se temea sa nu fie turnat acasa in caz de ceva.

-Iar vrei ma sa mergem pana in TCR (un cartier marginas al Onestiului)... facem mult pe drum si aia au caini acolo, incerca sa scape Grasul de povara de a se deplasa mai mult.

-Hai ma in TCR, ca data trecuta ne-a lasat sa luam de acolo o tanti, se baga si Sperila in seama precum tanga. Data trecuta era acum un an, iar adresa exacta a casei binefacatoarei nu o mai tinea minte. Asa ca am luat-o la picior catre TCR. Ca sa ajungem acolo trebuia sa mergem pana la gara si de acolo fie peste linii, fie pe sub ele, prin pasarela subterana care te scotea in fata la IUC. Prin pasarela era mai aiurea, pentru ca ala era locul preferat al fratilor mai mari. Isi faceau carucioare din lemn, cu rulmenti in loc de roti si se dadeau pe panta abrupta de acolo. Cand treceam, ne reperau, ne luau la 11 metri. Unde mergem, de ce, cu cine mai suntem, cat stam, ce a zis mama cand am plecat, ne-am facut temele pentru maine, am mancat, ce fac fratii mai mici, cu cine au ramas, in grija cui, daca stiu parintii unde suntem si alte lucruri create special, parca, pentru a enerva pustanul care vrea sa fure cirese si care intotdeauna va minti ca sa scape.

Odata scapat din furcile caudine ale fratilor mai mari o tineam intins pana la prima casa cu cires la poarta. Ii dadeam tarcoale pana terminam tarcoalele. Si apoi incepea negocierea... Cine se suie in copac? Grasul era primul care refuza, ca el nu ajunge la cracile subtiri pe care se aflau ciresele fara sa cada. Cine tine de sase, iar la capitolul asta ne inghesuiam cu totii si niciodata nu stiam care sa fie alesul. Grasul voia sa se bage el, ca sa aiba o distanta apreciabila de obiectiv si sa o poata tuli primul. Fugea mai greu, deci era de inteles. Cum furam - daca luam cu craca intreaga sau daca ne apucam sa culegem fructele de pe crengi. Ca de obicei, eu si Sperila o sfarseam in varful copacului, sa luam cele mai coapte fructe. Normal ca era asa pentru ca faceam intrecere, care ia cele mai bune cirese. Bagam tricoul bine in pantaloni, ba il indesam si in chiloti ca sa nu cada fructele pe care le bagam "in san" si aveam cea mai incapatoare si ecologica sacosa.

De data asta gasisem un cires parguit, de mai, nu de iunie. Erau cirese mari, coapte, rosii, pline, carnoase si salivai numai cand te uitai la ele. Normal ca ne-am apucat sa balotam. Luai un pumn de cirese si le bagai in san, altul era aruncat direct in gura. Polonic, care se temea sa nu fie prins, statea mai pe poale, unde ciresele erau putine, copacul era ciugulit de orice trecator mai inalt... asa ca a avut timp sa sara din pom cand a aparut proprietarul. Nu a scos niciun sunet nemernicul, nici macar un semn nu ne-a facut. Grasul, care ramasese sa tina de sase, se ocupa cu cautatul de chistoace, ca iar nu aveam tigari, ca de obicei. Nu a scos nici macar un guitat sa ne anunte pe mine si pe Sperila ca vine omul. Ne-am trezit ca ne striga cineva de jos...

-Ba, ce mama dracului faceti acolo?

Eu ... mucles. Inghetasem pe craca, cu gura plina de cirese. Am inghitit si samburi si tot in timp ce omul a continuat...

-Bine, am inteles, va era pofta. Mai luati sa le dati si la prietenii vostri, dar nu cumva sa rupeti cracile ca ne suparam..... Si a plecat de sub pom, prin curte. Nu stiu daca au trecut doua minute, dar eram jos, pe strada, cu sanul plin de cirese, am strigat un Sarutmana si dus am fost cu tot cu Sperila dupa Grasul si Polonic, care asteptau bine mersi la o distanta de 100 de metri. Am mai fugit cateva sute de metri razand toti patru si a trebuit sa ne oprim sa impartim ciresele. Sperila, nici sa nu auda.

-Ce ba Grasule, ce vrei... nu ai tinut nici de sase, nu ai spus nimic atunci cand a venit ala, daca luam bataie cu Ochi de la el, te durea in curul ala mare.

-Sperila, nu face de astea, ca iti dau o carboaba peste ochi, de te duci invartindu-te la Gogoshar sa te plangi.

-Hai, mars, lasa-ma in pace, sa iti dea Ochi tie, eu ii dau lui Polonic.

Normal ca i-am dat de la mine, dar in niciun caz jumate din prada. M-a fugarit sa ii dau restul, dar fugeam bine, cu toate ca sarea tricoul in toate partile din cauza incarcaturii. A vazut ca nu ma prinde, s-a dus la Polonic si la Sperila, sa faca rost de cirese. Nebunul de Steli isi bagase cativa pumni de fructe in gura, ii daduse lui Luci cateva si mai avea putine. Ca sa nu i le ia Grasul, a turnat tot continutul in chiloti si a ridicat tricoul. N-a mai mancat niciunul cirese. Polonic a trebuit sa imparta apoi treimea lui din prada cu amandoi caposii. Am facut apoi acelasi lucru. Nu ne saturasem, dar ne trecuse pofta. Iar ca treaba sa fie completa, ne-au si fugarit fratii mai mari, care credeau ca am ascuns pe undeva ciresele. Deh, ploua cu soare, toti ar fi vrut cirese.

E primavara!

2011-04-27T10:40:00.002+01:00

Da, e primavara. Acum, ca si in anii copilariei mele comuniste. Atunci...

Stiai ca e primavara cand pe Grasul il apucau ambitiile de arhitect.
-Mergem pe Perchiu, ne facem o cazemata de aia faina si ducem fetele acolo... sa vezi ce misto va fi! Cazematele Grasului se definitivau mereu cu ranirea unuia din noi. Sperila a reusit sa cada dintr-un brad in varful caruia amplasase Suncimea Sa citadela. A coborat din craca in craca, a cazut in picioare si urla cu ochii holbati la noi. Nu e de mirare, fiecare creanga il lovise intre picioare. I-a trecut duopa doua minute, timp in care il fugarise pe Grasul cu securea.
Stiai ca e primavara dupa certurile cu fetele. Tropaiau hormonii in noi ceva de speriat, dar naiba stia ce avea sa iasa de aici. Polonic incerca sa se dea bine pe langa Rodica, sora lui Sperila, dar termina prin a fi fugarit de Rodica si de prietenele ei. Palmele ocazionale pe care si le castiga erau un soi de medalii pe care si le purta mandru pe obraz. Noi eram ciudosi, nici macar atata nu aveam.

Stiai ca e primavara pentru ca ne bateam ca niste chiori. Cheile legate la gat de mame cu sfoara deveneau arme albe. Le scoatem si le invarteam deasupra capului spre oricine era atat de tupeist incat sa vina mai aproape de noi. Inutil de zis ca ne dadeam si la fratii mai mari, saream la bataie si faceam gat din orice, dar numai cand se uitau si fetele. Dupa cele 50-100 de secunde de glorie eram prinsi de frati si caftiti corespunzator. Ce vreti, si in ei tropaia hormonul.

Stiai ca e primavara dupa ideile pe care mi le inspiram din lista de lecturi suplimentare. Fie voiam sa fiu Huck Finn si sa imi construiesc o pluta cu care sa pornesc de pe Casin pana pe Dunare si chiar la mare, fie eram Winnetou si Grasul devenea Laba de Urs, Polonic era Soimul Ager, iar Sperila se transforma in Picioare de Foc. Nu ma intrebati de unde scoteam poreclele de indian, dar fiecare dintre ele ar fi trebuit sa arate o calitate a noastra. Obligatoriu ne mutam tribul pe terenul de antrenament al pompierilor onesteni. Dupa ce oboseam bine pe funii, barne, parapeti ... saream gardul la fabrica de paine sa le cerem "la tanti alea" cate o franzela calda. Sperila avea cel mai mare succes la sefele din panificatie.

Stiai ca e primavara deoarece iar se apuca Sperila de karate. Ne strangea pe toti in fata blocului, la nucul de sub geamurile lui Polonic, unde inventa el tot soiul de probe si gesturi inspirate din "Biciul Fermecat", "Lovitura Fulgeratoare" sau ce alt film mai vazuse la cinema. Ne credeam chinezi zburatori, saream din creanga in creanga, alergam o suta de metri cu gardurile de la scari drept obstacole si ne perfectionam lovitura "Unghiul Mortii". Transpirati bine ne rostogoleam pe iarba sa invatam caderile, apoi faceam cate un meci intre noi, sa ne obisnuim sa dam cu piciorul cat mai sus. "Va dau palme cu piciorul" era expresia pe care Sperila o scotea oricand simtea ca trebuie sa se gonfleze in fata cuiva.

Stiai ca e primavara cand ne vedeai pe toti suiti prin copaci ca omizile. Rontaiam orice fruct, cat ar fi fost el de mic si de acru. Gorgoazele, adica micile corcoduse, erau preferatele noastre. Cu dintii strepeziti de fructele acre ajungeam sa ne batem cu ele pe post de proiectile. Iar Onestiul avea provizii destule, orasul e napadit de corcodusi. Caisele si zarzarele se mancau fara samburele abia format, care era amar. Pe aia ii strangeam in buzunare si ii spargeam intre degete cu jetul albicios spre ochii fetelor. Ne impacam cu ele seara, pe bancile de la scara unde jucam Gaze, fete, flori baieti. Era asa o mare taina intre tine si ea cand va retrageati sa alegeti ce intrebari veti pune incat ti se parea ca e cel putin o nunta pe furis, cu voi fugiti de acasa si urmariti de potere formate din rude suparate.

Stiai ca e primavara cand ne apuca filosofia. Nimeni din noi patru, Ochi, Gras, Sperila, Polonic nu intelegea de ce nu avem succes la fete. Eram batausi, le trageam de codite, le puneam piedici, voiam sa tropaim in jurul lor ca niste manji iesiti prima oara la iarba verde, dar ele nimic. Si nu pricepeam de ce. Alegeau sa stea cu Jean, cu Marius, cu Gogosar si Dragos. Cei patru aveau cateva chestii in comun: erau mai mari decat noi si nu le trageau de par. A durat ceva timp pana sa aflam ca asta le deranja.

Stiai ca e primavara cand ne chinuiau mamele ca pe niste caini. Adica ne trimiteau sa batem covoarele. Niciun aspirator nu era demn sa fie situat deasupra unei batai bune aplicate covorului cu batator, paleta, lemn, coada de matura, scandura sau ranga. Rand pe rand, odraslele coborau cu covoarele facute sul pe umeri si se chinuiau sa le puna pe barele inalte la care abia ajungeau. Ceilalti prieteni stateau pe banca si radeau de tine, desi cu o zi inainte facusera la fel. Dupa operatiunea asta de batut covoae, care iti julea pielea de pe degete in mochetele tari, musai sa coboare mama gospodina cu un lighean cu apa si otet in care se afla o perie de paie. Si luai peria si frecai covorul ala de sus pana jos de arata mai bine ca in ziua cand a fost cumparat. Ne holbam ca prostii la cei care aveau doar covoare persane, era mega semn de prosperitate.

Stiai ca e primavara cand se uitau fetele altfel la tine. Era ceva in ochii lor de nu puteai spune ce, dar interpretai cum credeai tu ca e mai bine. Cand iti placea o fata, si era cazul tuturor, ti se parea ca ochii ei sunt o invitatie la ceva... dar o trageai de par. Cand o placea si un amic, era o declaratie de razboi si colegul era trantit in praf, batut, jumulit, orice ... numai sa mai simti ca ti se reda privirea invitatie.

Stiai ca e primavara cand dispaream o zi intreaga de acasa, sambata. Ne gaseai pe toate coclaurile din jurul orasului. Suiti in copaci, construind cazemate, cautand comori, facand expeditii, culegand urzici sau orice ne mai venea pe chelii.

Stiai ca e primavara cand ne gaseai lustruind si reparand vechile prastii cu pietre sau capse, cand asaltam santierele in cautare de tevi din plexiglas pe care sa le taiem si sa ne facem mitraliere de suflat cornete. Caietele de matematica erau primele victime cand era vorba de facut proiectile.

Stiai ca e primavara cand ne vedeai venind de la scoala. Tranteam cartile de pamant si fugeam la joaca. Nicio mama nu trebuia sa afle ca aveam teme de facut. Si daca se intampla ca un frate mai mare sa le spuna parintilor adevarul, stiai ca e primavara cand apaream afara cu ochii vineti sau plini de zgarieturi si de vanatai din expeditia de pedepsire a vinovatilor.

A, si poza corcodusilor infloriti e furata de aici.

Profii batausi

2011-01-07T16:03:00.002+01:00

Pe vremea cand imi savarseam eu stagiul obligatoriu de opt clase la scoala generala numarul opt din Onesti, profii aveau voie sa te mai mangaie parinteste cu cate un sut in fund, catalog in cap si rigle peste degete. La palma, cum se spunea. Si in functie de bataile astea, aveam si noi, pionierii, un catalog al profilor.
Diriga, Madam Ilie: dadea cu rigla de lemn la palme, avea o rigla pe care o aducea mereu cu ea la ore. Nu prea avea forta, ca era cam pitica, asa ca trebuia sa se suie pe piedestalul de la tabla. Nu era demna sa fie bagata in seama decat atunci cand spumega. Scoasa din sarite, a dat cu rigla de la tabla, aia mare de un metru si ceva, dupa mine. Am parat cu un Maya-Geri de stanga, asa ca mi-a spart cadranul ceasului de mana, marca Pobeda, mosenire de la Unchiu Iosif. Pus ceasul intr-o batista, livrat pe catedra, sa mi-l repare. Nici de zama cucului nu era in stare, asa ca noul cadran pus de ceasornicarul ei era prea stramt si cadea. Reparat ceasul din banii mei.

Profa de romana. "Vino la mine sa iti dau cu batuta!". Asta spunea cand nu erai cuminte. Luai rigle albe de plastic, transparete, peste palme. Ocazional, daca boroboata nu era cine stie ce, te falcosea. Adica tragea cu abnegatie de falci si le intindea ca pe plastilina. Bataia memorabila a fost cea primita de Ionut Ciobanu, care la ora aia era cam cel mai inalt elev al clasei.
-Vino la mine, striga profa de langa prima banca, iar Ionut se deplaseaza catre ea.
-Da ochelarii jos!, comanda la care colegul se conformeaza.
Vrea profa sa ii dea o palma, vede ca isi luxeaza mana daca se intinde dupa el, asa ca se da doi pasi mai in spate si se urca pe postament. castiga 30 de cm inaltime si un kil de prestanta.
-Apropie-te acum! vine noua porunca, la care Ion se supune. Si odata il apuca Baba de Romana vanjos de falci si incepe sa traga de parca erau hamurile unui vizitiu la proba de carute slalom urias.
Ca urmare a fazei cand profa se urca pe piedestal, in clasa se radea ca la balamuc. Pentru ca nu era de fier, incepe si Ionut sa rada. Saliva rezultata a fost intinsa pe sacoul profei care nu se lasa si incerca sa ii dejghine falcile.

Baba Chirita, profa de geografie. Era de departe pachiderma corpului profesoral, nu putea fugi dupa tine sa te bata, deci eschiva printre banci era manevra de baza. Era cea mai simpatica, asa ca nimeni nu se ducea langa ea sa fie baut, desi te chema insistent. (Tentativa de) Bataie memorabila. Scoasa din sarite si pepeni de subsemnatul, care se afla in prima banca de la catedra, chiar sub nasul ei, profa a ridicat catalogul sa ma pocneasca la mir. Am sarit din banca inainte sa se pravale cartulia si am fugit in ultima banca. Una din surorile gemene Cantea si-a luat un catalog in cap apoi, dar a ras si mai tare...profa nu avea forta.

Profu de istorie, Vasile Momanu. Venit de la o scoala de tara, unde probabil preda si sport si istorie, profu avea boala sa arunce cu bucati de creta in elevi. Si le pregatea minutios, rupea bucata lunga in altele mici, sa aiba provizii la indemana. Tintas slab spre execrabil cu oprire la prost, niciodata nu ii nimerea pe elevii pe care voia sa ii loveasca. S-a lasat de obicei dupa ce a lovit intre ochi una din tocilaresele clasei. Memorabil: s-a aplecat sa isi recupereze un proiectil prin clasa si i s-au rupt pantalonii in fund, lungime aproximativ....o palma de nparstoc de clasa a sasea. Colega Aura l-a informat si a plecat din clasa cu catalogul la spate, mascandu-si curul.

Bantzu, pofu de atelier. Spaima chiulangiilor si prietenul celor care veneau la ore. Chiuleai, te tragea de perciuni cat mai sus, de simteai ca iti ia foc jumatate de fata si jumatate de cap. Cand veneai la ore, descopereai ca nu e baiat rau si te lasa o ora in pauza sa joci fotbal.

Dana Cornea, profa de fizica. Nu a batut niciun copil, dar a linistit ditamai scandalagiul ca mine cu doua note in doua zile. Un 1 si un 3. Sa tot inveti fizica de placere. Venea cu chistocul de Carpati aprins in clasa, il legana in coltul gurii ca un mercenar din Legiunea Straina, il stingea de toc si il arunca in cosul de gunoi.

Batausii scolii: directorii adjuncti Sabareanu si...... (loc liber, se va completa cand imi aduc aminte numele dansei, profa de Geografie, care era de doua ori cat un om normal). Ea... avea o palma cat lopata pizzerului de la Pizza Hut, dadea mai bine ca Lipa cand lua aur la Olimpiada. El... un tzar uscat si noduros, care purta un ghiul aurifer de bulibasa intors de la furat din Italia. Un dos de palma bine tintit si pentru prima oara dupa zeci de batai si cafturi, mi-a dat borsul pe nas. Razbunare: la meciul traditional de handbal dintre absolventii de clasa a opta si profesori, am fost adversari. I-am spart coastele, loveam doar cu cotul cand pivotam pe langa el. A scheunat cateva ore bune dupa meci. Yessss!

Magnatii Eugeniilor

2010-08-13T05:49:00.006+01:00

Anii 80, Onesti, judetul Bacau. Oras muncitoresc, unde timpul se masura in schimburile pe care le faceau parintii la fabricile din zona. Nu mai stiu care a fost anul de gratie, dar stiu sigur ca am cascat ochii ca prostul la un petic mov de hartie cartonata care avea imprimate niste patratele pe care erau trecute zilele lunii, in ordine numerica. Era prima cartela de paine pe care o vedeam. Un neica nimeni de la nush-ce minister se gandise el ca oamenii manaca prea multa paine si ca fac burta. Dupa Revolutie, tipul a ajuns iar ministru al sanatatii, din partea PSD.

Eu, Frax, Polonic, Grasu, Sperila si Gogosar eram recunoscuti dupa celebrul colt de paine cu care "ieseam afara". De fapt, nu era pustan sa nu vina la joaca fara sa aiba un colt de paine in mana. Ceilalti imediat sareau pe el si ii cereau o bucata. Nu stiam ce erau alea snacksuri, iar biscuitii devenisera articol de lux. Daca tineai o Eugenia in mana ...erai vedeta. De fapt, nu te lasau parintii sa iesi afara cu dulciuri, se simteau aiurea stiind ca o sa le faci pofta celorlalti care poate nu aveau acasa asa ceva. Revenind la coltucul de paine, acesta ajunsese o institutie in sine. "Adu si mie un colt de paine daca te duci in casa!, Da ba si mie o bucata!, Ce ditamai calicul, a bagat tot in gura si nu mai poate mesteca, numai ca sa nu dea si la altii!", cam astea erau textele pe care le aveam atunci. Cand am auzit ca un copil nu are voie sa manance mai mult de jumatate de franzela, mi s-a facut rau.

-Grasule, tie iti ajunge ma o jumatate de paine toata ziua?
-Hai ba lasa-ma ca eu mananc o paine intreaga doar la ciorba, ca imi place sa inmoi miezul in zeama, cand e fierbinte. Sa vezi tu ce scandal le fac la alea de la paine cand ma duc sa iau pe cartela.
Am mers toti cu el sa vedem ce scandal face. S-a asezat cuminte la coada, a asteptat sa cumpere toti cei 20 de oameni din fata lui si apoi a intins cartela catre cucoana in alb care manuia un cutitoi lung cu lama zimtata. Femeia a tras o liniuta peste prima casuta a lunii de pe cartela si i-a intins doua paini si jumatate. Ne tineam sufletul la gura. Ceva trebuia sa se intample. Ne asteptam sa se dezlantuie iadul. Sa iasa focuri si scantei, sa sara ceva in aer. Ceva fiind Grasul in cazul de fata.
-Tovarasa vanzatoare, nu e cam putina paine... incepe cu o voce subtire si timida pachidermul sa atace parcimonioasa vanzatoare.
-Nu vezi mai copile ca esti cat mine de mare, mananca si tu mamaliga, ca de aia se da painea la cartela, soseste raspunsul pe un ton acru si dezarmant.
Grasul ia painile, le baga in sacosa de panza verde cu manere de plastic si metal si pleaca spasit. In urma lui, o femeie de la tara vroia si ea o paine. Vanzatoarea a refuzat-o scurt: nu avea buletin de oras, nu avea cartela, nu primea paine. Femeia isi strangea un colt de batic si mai ca plangea cerand o paine. Nimic de dincolo de tejghea, nicio reactie, nimic. Ne uitam ca rostii, ne cazusera fetele. Cum psihologul de la ziarul Libertatea nu ne oferea sfaturi in comunism, am trecut si peste asta in mod proletar. Era oficial, incepea lupta de rezistenta.

Celula de criza, asta facusem eu cu Sperila, Polonic si Grasul. Eram in cazemata de la subsol, pufaiam niste chistoace arestate din statie, scrumam intr-o cutie de conserve si puneam tara la cale. Eu venisem cu prima idee. Sa facem manifeste, cum vazusem in Pistruiatul, si sa le aruncam de pe bloc. Toti erau de acord, dar nu gasisem textul care trebuia inca. Doream sa fie ceva revolutionar, dar si ceva care sa ne faca sa radem de vanzatoarea aia nebuna. In opinia noastra, ea era de vina pentru tot. Doua zile cat ne-am mai chinuit sa scremem un text, situatia se mai calmase. Parintii isi rupeau de la gura sa mai avem un colt de paine in plus, dar venisem cu o idee de razbunare si mai buna. De cateva zile doar Eugenia mancam. Da da, eram baronii Eugeniilor. Grasul venise cu ideea prin care eram eroi in incinta. Se intra in Alimentara de la Onesti, unde se putea merge cu un cos printre rafturi. La Alimentara de la pompieri erau doar tejghele inalte, dupa care nu ajungeai. Mergeam asadar, la Onesti. Luam un cos cu care ne plimbam printre rafturile pline de creveti vietnamezi, bulion, borcane prafuite de "mancare de fasole cu costita" si alte nenorociri: arpacas in loc de orez, etc. Apoi, ciordeles Eugenia, cand vanzatoarea nu se uita. Incarcam cat mai multe in chiloti. Propteam apoi cosul de prohab si ieseam fluierand dintre rafturi. Femeile nu se prindeau, lasam cosul acolo si dusi eram. Toata ziua rontaiam Eugenia, eram nababi, eram sultani, eram magnati. Sperila a simtit insa ca traiul de huzur nu era pentru el. A facut fite la Gogosar cand i-a cerut frate-su o Eugenia. A ramas si fara dulciuri si a mancat si o mama de bataie. Motivul: "sa te inveti minte si sa nu mai furi, oamenii muncii nu au bani si tu te lafai". Sa te mai miri ca Sperila si-a dat foc la carnetul de elev cu prima ocazie?
Faza cea mai tare a fost cand l-au prins pe Grasul cu vreo sase Eugenii in pantalonii scurti.
-Ce ai acolo ma baiatule?
-Mi-a crescut ceva, vrei sa bagi mana sa vezi ce? ... si a rupt-o la fuga. O luna intreaga nu a mai mers nimeni la paine decat la alimentara de la Pompieri, magnatii Eugeniilor se calmasera.

Din intamplare

2010-04-21T13:16:00.003+01:00

Ma dadeam pe net azi si din pura intamplare am gasit poza asta. Pentru unii nu zice nimic, pentru mine a fost o super surpriza. E facuta la Sulina, acum 4 ani, la prima mea iesire cu caiacul pe Dunare.

Era august, seara, o lasasem pe Oaki acasa la Andrei cu Tanase si Iarina, iar eu ma dadeam in caiac cu Andrei, Marnai si cu fosta prietena a lui Andrei. Pentru ca eram la prima iesire, am fost pus in scaunul din mijlocul caiacului, sa nu incurc lumea. Dupa 20 de minute, eram deja in fata si faceam pe zbatul de la vapor...lopatam cu nadejde. Am vazut pelicanii in Musura cum vin la somn, am mancat draci de mare, am transpirat si am tremurat de frica sa nu ne rastoarne vreo barca noaptea pe Dunare, la intoarcere.

Mereu l-am intrebat daca mai avea pozele de atunci si spunea ca nu mai stie de ele. Uite ca Andrei a avut grija sa imi lase o poza pe siteul unei reviste de travel. Mersi man... si iar mi se face dor de Delta si de tine. Godspeed.

Dansand cu veve...

2010-02-25T10:21:00.004+01:00

Nu, nu dansez pentru tine si imi respect chelia... stiti versurile de la Parazitii. Faza tare e ca l-am cam depasit pe parlitul ala american, mancator de hamburgeri Kevin Costner. Saracul actor dansa cu niscaiva lupi dresati prin preerie, Bufnila face miscare cu veveritele prin IOR. Veverite de alea adevarate nu purtatoarele de poseta imitatie sarpe, culoare rosie. De doua zile am reinceput sa-mi mai misc cele 0,1 tone prin parcul IOR. Azi de dimineata, la 8, dupa ce i-am ascultat stirile lui Cambesteanu de la InfoPro, bag 3 minute de alergare si incep sa dau din craci la genuflexiuni, flotari, abdomene si alte exercitii aducatoare de masa musculara si eliberatoare de endorfine in creier.Nu e asta din poza veverita, dar seamana. Poza asta e luata de aici.

Nemernica... neagra, mica, cu un CO2 stufos si vesel, la 2 pasi de mine. Altadata se mai ascundea, o lua la viteza, se urca in copac. Pe naiba. Statea la maxim 3 metri departare si scociora prin iarba. Se ridica pe 2 labute, ca suricatele, sarea iar tare in iarba si abia atunci am vazut ca avea ascunzatori. Isi scotea cate o aluna, ghinda, nuca... si le halea. A trecut si baba cu catelul pe langa, si mosul cu bicla, veverita nu s-a speriat. A stat cu mine pina mi-am terminat seriile de exercitii.

Eu am plecat sa alerg o tura de lac, ea... nu stiu. Vad eu maine ce mai e pe acolo. Macar pentru veveritele si ratele din IOR si nu il injur pe Negoita, desi cred ca primarul a bagat banii de deszapzire in campania electorala.

Multumesc Andrei!

2010-02-19T07:15:00.004+01:00

A trecut o saptamana de cand Andrei Parciog, ghidul, gazda mea din Delta si prietenul meu a plecat. El si Anca, iubita lui, plus alti 3 prieteni. Si cand pleaca un prieten, injuri in barba, iti vine sa te duci pe deal si sa urli, sa .. sa... Dar pina la urma, ramai cu o gasca de intrebari, gen: ce o sa faci de acum incolo, mai ales ca nu mai e linga tine. Nu mai e sa iti spuna cum deosebesti un pelican cret de unul comun, cum sa mananci dracii de mare, cum sa te dai cu caiacul, cum sa ii arati naturii ca o iubesti, nu mai e sa iti arate colturi de rai la un pas de tine, locuri de care nu aveai habar. Nu mai e linga tine sa iti arate ca viata inseamna mai mult decat bani, ore la munca, timp liber irosit in pat ca sa te refaci sa functionezi iar la un job intre 4 pereti. Nu mai e acolo sa faca gratare cu tine, sa rada, sa faca bancuri, sa te initieze intr-un alt fel de a trai. Iti ramane un nod in cosul pieptului cand te gandesti ca a plecat si o lacrima atarnata de un zambet cand te gandesti ce OM a fost si cat de frumoase erau zilele cu el. Cand plecam de la Sulina, dupa cateva zile cu Andrei, mereu imi promiteam ca imi iau caiac, ca ma dau cu Andrei in toata Delta, ca o sa mananc scrumbie mai des, ca nu o sa ma mai las acaparat de viata de birou. "Office-people" mi-a spus la prima febra musculara data de o excursie cu caiacul. Si nu o spunea cu rautate, ci cu ghidusie. Era un om pe care nu te puteai supara, un om care isi gasea distractii in orice: pina si operatiunea de strangere a ramelor pentru pescuit ducea la hohote de ras. Mi-a marcat viata asa de frumos ca acuma si Sulina imi pare un loc mai putin fain, un orasel care a pierdut mult din farmecul lui doar pentru ca a plecat Andrei. Mersi Andrei, a fost superb totul, ai fost superb cu totul.

Proprietar

2009-12-17T08:52:00.003+01:00

Mda... ziua de miercuri, 16 decembrie va intra in istoria milenara a acestui neam. Nu doar pentru ca atunci a inceput Revolutia, dar ieri am devenit proprietar.

Adica de ieri am si firma si site. Firma... e un PFA (Persoana Fizica Autorizata), cu ii in coada. Intreprindere Individuala. Spre deosebire de PFA clasica, am voie sa mai si angajez pe cineva in caz de stejar extrema urgenta.

Si nu in ultimul rand, de ieri sunt mandrul proprietar al www.bufnila.ro
Nu va asteptati sa fac mari nebunii in trafic, va fi un site - carte de vizita pentru firma. Nu v-am spus cu ce se ocupa firma? Pai... consultanta media (PR, jurnalism, etc), cultural training pentru strainii care lucreaza aici si alte chestii. Cind e gata siteul, anunt.

Visul zilelor de iarna: Delta Dunarii

2009-12-11T09:33:00.003+01:00

Mda, cand toata lumea se gandeste ce mai atarna in Pomul de Craciun, pe mine ma fura gandurile si ma duc in Delta. Iar baietii de la National Geographic Romania au reusit de minune sa ma duca acolo. Au luna asta un eseu semnat de Liviu Mihaiu (nu suport personajul, dar eseul lui e tare) si o gasca de fotografii care te iau de mana, te suie pe vapor si te lasa in mijlocul Deltei, sa asculti cum oracaie broasca, cum fosnaie stuful si cum te bazaie tantarii. Am zis ceva de caii salbatici, porcii care halesc nuferi, etc? NU? Pai ii gasiti in revista si in calendarul special Delta Dunarii.
Fotografia e de aici si arata un codalb tanar. Cum de a reusit poza Helmuth Ignat, nu ma intrebati.

Ultima pastila

2009-10-19T17:15:00.002+01:00

Stati calmi, nu fac prostii de alea, nu iau pastile sa imi sting singur lumina. E ultima pastila de turism scrisa de mine pentru InfoPro. Si am inceput cu Sulina, loc ft drag mie, si am terminat cu Turnul Inclinat de la Rusi, de langa Sibiu. Care iar imi e drag.

Turnul inclinat de la Rusi

StirileProTV.ro

Dark Ages

2009-10-19T07:30:00.008+01:00

Sa ma ia naiba daca as fi crezut ca revin in comunism atat de repede si o sa mai si dau 250 de euro lunar pentru asta. Saptamana trecuta s-au dus naibii soarele, caldura si viata buna. Una cate una, de parca s-a intors Sauron.

Enel, Army of Darkness
De cand am invatat sa injur ...baietii de la ENEL au un loc aparte in inima mea. Pustan fiind imi faceam temele la lumanare, opait sau lanterna, in functie de instrumentul pe care il aveau parintii mai aproape. Saptamana trecuta, a dat romantismul in ENEL-isti. Si au facut o intoarcere in timp, pentru 3 blocuri din Titan. Normal ca si blocul meu a ramas in bezna. De la 19 la 23,30 in prima zi si de la 19 la 21,00 in ziua a doua. Noroc ca aveam lanterna, altfel imi bagam degetele in ochi cautand hartia igienica. Iar faza tare vine la telefon. Cand suni sa faci reclamatie la baietii cu lumina, te iau tare, cu robotul: Pentru Bucuresti, apasati tasta 1...Pentru sectorul 1, tasta 1...etc. Adica esti al mai fraier...number one. Dupa ce iti depui reclamatia, precum salaul cel spurcat icrele, stai pe intuneric. Hai ca in prima seara i se mai pare romantic femeii, dar in a doua... dracul e al tau. Si afara ploua, si in casa e bezna... Saruman bate la geam...la vita e bella, in Italia, Spania, Canada, etc.

Fram, baba polara
Cronicile din Narnia: Printesa Ghetii e o bunoaca (Tilda Swinton). Romania: Bucuresti: Titan: Printesele Gheturilor sunt pensionarele. Nu vor frate caldura. Si te intrebi a prost, cu un turture de muci sub nas... cat de mare e locul dintre creier si scoarta cerebrala la babele astea, ca le mai incape un faras de gunoi acolo. Cum sa tremuri sub plapuma si sa nu vrei caldura. M-a lamurit repede o amica: "Babele nu vor sa se dea caldura, ca ar trebui sa o achite la pret normal. Ele primesc ajutor de caldura doar din noiembrie, deci atunci o sa aveti caldura". Mi s-a facut rau: Mama, sarurile... si repede, ca in curand o sa albesc in cap si o sa imi creasca blana. Sa nu ma mir daca se uita lumea dupa mine pe strada ca dupa urs si striga: Fram. `ra-ti ale dracu de babe polare. Daca aveam acum un micro-bufnil si nu dadeau caldura, faceam un foc in mijlocul scarii cu mobila lor. Vorba unora: stati calmi ca va fi bine, cat de curand. In Canada.

Conferinta de presa made in Bufnila

2009-10-14T10:03:00.005+01:00

Sa fi fost AD 2002 cind dadeam cu sapa si cu mapa pe la vreo 4 locuri de munca din Sibiu, in timp ce eram student. Nu ma intrebati cum reuseam, dar ajungeam si la cursuri si aveam timp si de o bere cu amicii Olt si Melcul. Si pe langa cotidian, radio si revista de pescuit, scribaleam si niscaiva comunicate de presa la Directia de Tineret si Sport a Judetului Sibiu. Pina mi-a picat beleaua pe cap.

Telefonul cu ghinion
Gaseai de toate in agenda mea telefonica: de la profesori universitari la diverse gagici si parlamentari. Salvam tot. Pina cind ma apeleaza un numar necunoscut: de Bucuresti.
-Buna Ovidiu, sunt... ofiterul de presa al ministrului Tineretului si Sportului, Georgiu Gingaras. (ooops, sef al mare si oamenii lui) Vezi ca in data de... suntem la Sibiu, venim sa inauguram Hotelul Sport, (mareata creatie a celui care pastorea pe atunci DTSJ, Paul Frasie). Stai calm, nu facem conferinta de presa, dar o sa aducem niste jurnalisti de la Bucuresti si sa ai grija sa fie niste mancare, sa le dam o masa buna, ca la Sibiu. Imediat m-am prezentat la birou la seful, am pus la cale carciumioara, meniul, vinul, plus niscaiva gustari (cantitati de saturai Armata Rosie in mars fortat). Gustarile sa fie cu suc si sampanie la taiere de panglica, pentru cei din Sibiu, iar haleul cu 2 feluri, pentru presa bucuresteana, la restaurant.
Diversiuni, orgolii si petarde
Vine si ziua in cauza. Si ministrul cu un microbuz de presari de Bucuresti. Full. Diverse fete, una mai acra ca alta. Jurnalisti de aia, gata sa iti ia beregata daca misti in front. Presa sibiana, la cutite cu Paul Frasie, abia astepta sa se intample ceva aiurea. Ma simteam de parca imi faceam nevoile la un wc public din sticla si asteptam sa se lase cu macel din moment in moment. Si se face diversiunea. La ideea lui Paul Frasie, venise invitata si fosta handbalista Mariana Tarca. Au sarit toti pe ea, de ministrul parea un bagator de seama care casca gura la taiere de panglica, nu ditamai VIP. Onor ministrul, nu era sa lase un asemenea afront sa se intample. Si ma trezesc cu purtatoarea lui de cuvant la coasta mea.
-Facem conferinta de presa.
-HA?????Pai nu ai zis dinainte ca nu vrea sa vorbeasca cu presa? Nu am nici sala pregatita, nici sonorizare, nici dracu, nici lacu.
-Nu e problema mea. Si in momentul ala mi s-a dus tavanul fals de la etajul intai direct in freza. (Hai ca se poate)

Sari, ca te ating!
Ministrul si directorul se plimbau la etaj cu presarii, sa se traga in poze si pe video cu noile camere, mie mi se plimbau neuronii din parte in parte a cutiei craniene. Ochesc o canapea, linga receptia mica, ma gandesc putin si imi dau seama ca daca ii pun pe oficiali acolo, o masa de cafea in fata lor si cateva taburete la vizavi, am sala de conferinte. Jap, la munca. Pe canapea, tolanit, un mastodont de om, sotul contabilei DTSJ de atunci, cu o sacosa, o haina de blana si o poseta in brate. Ocupa 3 sferturi din canapeaua de 3 persoane.
-NeaCutare, te rog eu muta-te ca aici e conferinta de presa, tre sa ii asez pe ministru si pe director.
-Hai ma, lasa vrajeala ma... stau aici pina vine nevasta-mea si plec. (Contabila se impleticea printre oficiali, cu bagarea in seama, sa mai arunce cate o cifra cind intreba careva cat a costat parchetul, lambriul, bateria de dus sicovorasul de baie)
-Bai nene, (trag cu ochiul pe scara interioara si vad pantofii italienesti ai ministrului) sari de acolo ca te ating de te duci de-a dura in bucatarie.
Cand a vazut omul ca il rog asa frumos si apelez la feelingul sau, a luat-o din loc. S-a facut repede si conferinta de presa, s-a dat mare ministrul ca el pune coada la pruna si inventeaza apa calda la chiuveta Hotelului Sport, de alea.

Ce s-a spus dup conferinta de presa...
Presa sibiana: Ba bulangiule, te duci cu astia sa le mai dai o masa, noi ne multumim cu sandvisuri...
Pesa bucuresteana: 1. Ba, cat dracu a zis ala ca va costa cazarea pe noapte daca esti din sistem? Si cum ne lipim si noi de o reducere de asta, de sportivi?
2. Ba, dar buna e branza asta de Sibiu, cum fac si eu rost de cateva kile...ca nu am acuma bani la mine...
Purtatoarea de cuvant al lui Gingaras: Mersi Ovidiu, a fost o conferinta de presa reusita, vezi sa imi faci rost si mie de pozele facute aici, ca mi s-a stricat camera digitala. (Vezi sa nu... am preferat sa ignor puzderia de emailuri de reminder.)
Paul Frasie: Bravo Ovi, a iesit bine.
Sefa de protocol de la hotel: Bine pe dracu, ca mi-a rupt ficusul cind aranja masa la conferinta de presa.
Contabila: Nu a mai vorbit niciodata cu mine amical de atunci. Nici ea, nici sotul. La un an dupa ... o cautau aia de la Curtea de Conturi cu niscaiva belele... cheltuieli aiurea la hotel. Noi sa fim sanatosi.

Pentru Melcul

2009-09-30T09:01:00.002+01:00

Postarea asta e pentru amicul meu, Dan Brumar, fiu de pastor din zona descrisa mai jos. Din pacate, doar un minut incape in pastila de travel, ca multe si frumoase mai erau de spus.

Valea Hartibaciului, locul unde se afla conacul baronului Bruckental

StirileProTV.ro

Fratii mai mici...rules

2009-09-25T08:53:00.002+01:00

Fratii mai mici sunt adevarate pacoste pentru cei mai mari. Cred ca asa isi spunea si Dragos cand se trezea ca intru peste el in camera. Frax stingea lumina, dadea drumul la radio, pe Romania Tineret, si asculta emisiunile de rock. Normal ca nu mai incapea de mine. In video ala de mai jos, trimis de Dragos, e alta belea cu alt frate.

La Multi Ani Grasule

2009-09-24T09:36:00.007+01:00

Azi, 24 septembrie e ziua Grasului - Ovidiu Serbanescu. Nu stiu pe unde naiba o mai arde, ce face, dar sper sa ii fie bine. Si de acum incolo. Ma rog, nu ca atunci cind ne-a chemat la ziua lui, prin clasa a 4-a sau a 5-a.

Gasca de puradei cititi
Cand era ziua unuia din gasca, se stia clar ce va primi de la restul baietilor: niste carti. De prin biblioteca celorlalti. Unele care aratau mai noi, si pe care le inscriptionam repede pe prima pagina cu urari...nu de alta, dar sa fim siguri ca nu le primim inapoi de ziua noastra. Singurul prost care si-a citit o carte cadou... am fost eu. "Drumul Uriesilor", o colectie de legende romanesti, primita de la Sperila si de la Gogosar. De fapt, era vorba de vreo 4 sau 5 legende culese din diverse zone de un nene. Asadar povestea era aceeasi, difereau insa cateva personaje. Timp de 200 de pagini. Sa nu uit... ce s-a intamplat cind ne-a chemat Grasul la el acasa, pe 24 septembrie, de ziua lui. Atunci a iesit chef de dus pustanii la balamuc sau la casa de copii. Depinde de parinte.

Cadoul secret
Ma vorbisem cu Polonic si cu Sperila si ii luasem astuia o sticla de "Vinisor". Bautura alcoolica, dulcica, un soi de vin amestecat cu must. O sticla avea 500 de grame, asa ca am mai luat vreo 3 sau 4, sa fie... Numai ca a fost aventura curata. Le ascunsesem pe bloc, sa nu ni le gaseasca babacii si fratii mai mari. Le luasem de acolo, coborasem direct pe scara la Gras, i-am inmanat festiv cartile si pe nv i-am dat sticlele. Le-a ascuns imediat sub pat, la el in camera. Numai ca venise si pramatia aia de verisor al sau, Ionut, care le-a baut de urgenta. Si s-a facut muci. Asa ca toata ziua ne-am chinuit sa il tinem pe fraierici ascuns de ma-sa si de matusa-sa, cautand sa ne chitrofanim si noi. Iar Grasul a reusit sa faca asta, cu 3 beri ciordite din naveta adultilor. La un moment dat se asezase in capul mesei pline de rude si cunoscuti, mici si mari si incepuse sa cante.

Nu e tenor fara burta
..."De la Dunare la Senna/Trece Boby cu Pamela/ Si pe urma lor venea/ JR cu politiaaaaa". Zambete politicoase de la aia mari, chicoteli de la cei mici, iar Grasul a simtit ca e de datoria lui sa instaureze un regim de buna voie si antren. Asa ca a dat-o in Don Brebenel, alaturi de tenorul care se descoperise in varul Ionut. Pentru cei care stiu cantecelul porcos cu variante de acoperire... uitati de el. Acum, libelula avea si cap si avea si pula, hotii il pocneau la coaie si pe coana Seniorita nu avea cine sa o mai futa... in versiunea lor. A fost momentul in care eu, Polonic si Sperila am fost trimisi de urgenta acasa. A doua zi, Grasul si verisorul sau Ionut nu au intrat in raza noastra vizuala. Ionut nu a mai dat o luna pe la var-su, asa de rau fusese batut. La Gras pedeapsa si mardeala au tinut vreo 3 zile. Nu era din cauza noastra, se oripilase o batranica din neam cind l-a auzit cantand. Iar baragladina a gasit de cuviinta sa se rusineze asa de tare de a cazut lesinata cu scaunul si cu zgaibaracele in sus. Iar in urmatoarele 2 zile a incasat-o Grasul pentru ca una din verisoarele lui mai mici repeta cantecul cu Don Brebenel prin casa, spre nebunia parintilor ei. Aia a fost ultima oara cind si-a facut Grasul ziua de nastere.

Partea a doua de la botez

2009-09-18T09:32:00.008+01:00

Am ajuns repede la Sibiu a doua zi. Eu si Olt ne-am parcat la fratele Nucu. Pina sa vina Buni de la biserica, deja intinsesem masa de calcat si trecusem la aparat. Cum amicii mei habar nu au ce e fierul de calcat si risca sa se friga daca le suna telefonul cind calca rufe, am netezit eu camasile. Ei imi faceau pantofii. Ce vreti, ca la armata...

Fumoarul bisericii
Pina sa ajungem noi 3 la biserica, popa incepuse slujba. Si pusese popa totul pe fast-forward. Adica executa 2 botezuri in acelasi timp. Linga nepotica lui Dan, o gasca de OZN-uri cu puradelul. (OZN=Obiect Zburator Negru). Pe unul din scaunele din biserica, tatal lui Dan, bunicul Brumar, era negru de suparare. L-am convins extrem de repede sa vina afara la o tigara. Si acolo am ramas pina a terminat popa de citit toate ale lui. Am tras la tigari de ne ingalbenisem. Apoi, alta belea. Sala nu era gata, am mai mers pe la Didi si pe la Claudiu pe acasa. Timp in care am mai pus kerosen in stomac si ne-am dat in leagan. Iar eu am dat in mintea copiilor si m-am plimbat si cu trotineta.

Party-Daniiii, pune-mi si mie o maniiiiaaaa, se ruga un prichindel de Melcone, la sala. Asta nik. Doar populara ardeleneasca. Si am dansat de nu am stiut ce e cu mine. In pauze, o ciorba buna de tot, bere la liber si kerosen cind simteai ca nu mai ai aripi. Plus sedinta foto obisnuita, cu gasca, toti cu trabucurile. Am plecat de acolo si am mai dat o tura prin baruri. Cine il stie pe Paul, stie ce a urmat. Dansul elicopterului si un lung lung drum spre casa. Cind am ajuns la Bucuresti, beleaua naibi, am pus sticla de kerosen in usa frigiderului. La prima deschidere - ce vreti, ca nu sunt finut - a zburat de acolo. Si s-a spart. Cind a venit Oaki, toata casa mirosea a tuica de ziceai ca abia am luat alambicul de pe foc. Nu e bai, mai ajung eu la Sibiu. :)

Botez pe Valea Hartibaciului

2009-09-17T13:05:00.007+01:00

Partea Intai...
Adica ne-am miscat greu pina am iesit din Bucuresti. Ba ca a fost trafic, ca a fost ziua lui Dan (Melcone) si am pus pauza sa bem o bere, ba sa ne mai targuim de una si alta. Plus mici la Dealu Negru. Tot mai nasoli, de la an la an, nu stiu de ce. Dar am plecat. Cel mai greu i-a fost lui Paul. Il aflasem ca are gagica noua si nu l-am iertat. Din banc in banc pina i s-au strepezit urechile. I-am facut capul calindar, iar ca razbunare - cred - m-a pozat de m-a luat mama-gaia. In ciuda faptului ca nu imi place sa fac pe modelul.
Prostia mea...
...cum ajungem la Retis, cum suntem pusi la masa. O ciorba de pui marca Tanti Rodica, cu niste sarmale mici (cat pumnul meu). Ma mananca in fund ca pe Zambilica si ii ganguresc dulce la ureche lui Nea Dan, gazda si tatal lui Dan...
-Nea Dane... o palinca nu gasim si noi sa ne punem stomacul in ordine si sa ne facem pofta de ciorba? Gazda se conformeaza si aduce o glaja de un litru, de sticla... si pune lichidul in pahare.
Fratii mei... am mai baut palinca, dar ceea ce se afla in stampanele alea mici nu era palinca. Nici tuica, nici horinca, nici alcool. Era cherosen. Daca ii pui avionului asa ceva in rezervor... devine instant racheta. Serios ca nu va mint, nici ardelenii nu se incurcau cu palinca aia. Ardea tot pe unde trecea, de ziceai ca e ruda cu moldovenii de isi parjoleau holdele in fata turcilor.Revenire
Eu am ramas un minut fara aer, dupa prima dusca. La Olteanu cred ca am si vazut o lacrima in coltul ochilor. Melcul respira greu, tragea aer la greu, ca in foalele de la gratar. Nu... nu se putea continua asa. Noroc ca am mai gasit o crasma deschisa in sat si ne-am aprovizionat cu vin. Tata Brumar ne-a lasat moale, pe vin si apa minerala, a facut carnea fripta pe jar si am mancat inca o data. Cat despre somn...ce sa va spun... Am dormit cu Paul. In camera de linga cea a lui Dan si Pui. Saraca fata a avut concert de sforaituri pe 3 voci. Dimineata, unchiul si mosul lui Dan ne-au ajutat sa ne spalam pe dinti cu o palinca baubila. A mers bine si ne-am pus la drum: mergeam la Sibiu, sa ii botezam nepotica Natalia Maria lui Melcone.

Oh shit! Asa incepe totul

2009-09-16T09:03:00.006+01:00

15 septembrie 1984. Prima zi de scoala. Tanarul Bufnila, tarat de mama, agatat de mina ei ca un breloc, in curtea scolii nr 8 din Onesti. Adica la 2 pasi de scara blocului si de nucul in care ma catarasem si de unde saream jucandu-ma de-a indienii.

Balamuc
Lume...puhoi, mai ceva ca la coada pentru cadourile electorale de la Vanghelie. Eu...ametit...tinut de o mina de mama, care imi taraia si ghiozdanul, mostenire de la frate-miu Dragos, in timp ce eu tineam in mina un buchet de flori. E impropriu zis ca il tineam... ma agatasem de flori de parca erau o bata de cioban, stiti cum e postura, ca o vedeti la masculi in fiecare zi de 8 martie. Si se striga clasele. Ii vad pe unii pici cum se incoloneaza frumos, supravegheati de ochiul ager al mamelor. O tanti mai in varsta ii preia pe fiecare. Alea erau... "tovarasele". Si ii striga pe toti. Il vad si pe Polonic cum se aliniaza linga o fetita cu pampoane mari si albe in par, pe Grasul cum isi taraie geanta si intra in rand...ce sa mai, toti ai mei aveau clasa. Numele Bufnila nu era insa pronuntat de nimeni.

Nebunie
Femeie apriga, mama nu a stat mult pe ganduri. M-a smucit din multimea de scolari si parinti, m-a dus taras-grapis la cancelarie si a intrebat unde e directoarea. Ajungem in cabinet si gospodina Bufnila o trage la raspundere pe intelectuala ochelarista... cum ca de ce Bufnila nu e repartizat la nicio clasa, desi a fost inscris din timp la scoala. Asaltul verbal al unei moldovence nervoase nu poate fi comparat decat cu un tir de artilerie rusa in Al Doilea Razboi Mondial. Nu apuca directoarea sa spuna un cuvant ca ii mai zburau inca vreo 20 in fata. Nu a fost nevoie decat de cateva rafale verbale ca eram deja repartizat. Clasa intai C. Etajul 1. Prima usa, de la scara elevilor. Mama ma baga in clasa, dam ziua buna la invatatoare, o tipa lunga si subtire, blonda, tunsa scurt.
-Da florile, ma indeamna mama sa scap de buchetul-bata pe care il tineam gata sa il reped in scafarlia cuiva. Canci... tineam de garoafele alea de parca erau unica mea legatura cu exteriorul. Le dau, primesc doua pupaturi pe obraji, raman cu doua dare de ruj si sunt trimis in ultima banca de la perete.
Haos
In banca intai de la geam, un lungan si un slabanog (Ciobanu si Stoian) se jucau cu ascutitorile in forma de rachete. Le puneau combustibil, le lansau in spatiu, se intoreceau de acolo. Fetele stateau cuminti sau susoteau intre ele, soapte care mi se parea urlete. Polonic sporavaia de parca nici nu ma cunostea. Grasul se uita absent pe geam, cu o alura de sportiv care tocmai a ratat podiumul la Olimpiada. In fata mea, doua tipe gemene se trag de funditele din par. O paluga de fata cu un ciuf blond mananca seminte si scuipa cojile in banca. Si odata am vazut ca iese mama din clasa. Am vrut sa ma ridic, sa fug, dar nu ma ajutau deloc pirioarele. Ramasesem inlemnit si prostit acolo. M-am simtit singur, al nimanui si parasit. Odata au inceput sa ma friga ochii si sa imi curga lacrimile. Stoian si Ciobanu au fost primii care m-au vazut si au inceput sa rada. La fel si restul clasei. Polonic si Grasul se uitau si nu le venea sa creada ca dadeam apa la soareci.

Si s-a facut lumina
Nu mai stiu cum a trecut prima zi si cum de m-am trezit cu orarul in ghiozdan. Nu stiu cum de am ajuns acasa, ca nu vedeam decat crampeie din viata mea. Nu am iesit deloc afara, desi Grasul ma fluierase de vreo 10 ori la geamul din spatele blocului. Stiu doar ca m-am trezit a doua zi in mijlocul terenului de sport, asteptand sa intru la ore. Stoian si Ciobanu se uitau la mine si ma aratau cu degetul. Am ajuns in clasa, m-am pus la locul meu si ma uitam in gol. Pina am auzit o voce din spate, de la cuier.
-Asta e plangaciosul clasei. Eu zic sa ii dam vreo doua sa isi revina.
Si a sarit clasa in aer. Nu cred ca a fost banca sa nu o daram cu Stoian. Fir de praf de pe parchet sa nu il sterg cu Ciobanu. Caiet si penar sa nu ii zbor in cap lui Pietroiu. Pantofii aveau un lustru ideal de la cate suturi ii bagasem lui Marius Cornea in cur. Pumnii ma dureau de la cati ii carasem in spate lui Busi. Tancau si Grigoras intrasera sub banci de frica. Grasu si Polonic imi zambeau. Da, se facuse lumina. De acum stiam ce replica trebuie sa dau. Iar timp de cateva saptamani nu a mai suflat nimeni un cuvant de rau la mine. Batusem toata clasa. iar apoi am trecut la aia din clasele vecine, de se stia pe tot palierul de la etajul unu cine e Bufnila si cum da cu pumnul. In curand aveau sa auda si aia de clasa a cincea de mine. Colegii lui Dragos ma poreclisera Rambo. Dracu stia cine e ala? Eu dadeam cu pumnul ca sa nu ma ia careva de sus. Si mergea.

Pregatiri de scoala

2009-09-10T11:02:00.007+01:00

In septembrie, era simplu sa iti dai seama ca incepe scoala. Se intamplau lucruri ciudate.

- toate fetele din clasa mea incepeau sa apara pe la blocul meu. Dadeau ture, adica se plimbau cate 4-5, cu pas vioi, pe la gardurile scolii. Mergeau repede sa se poata face niz-nai. Adica sa nu se vada ca au auzit toate injuraturile si replicile stupide de agatat pe care le varsam.

-Polonic pleca iar primul in casa. Doar ca era chemat mai devreme acum, ca se scurta ziua.

-mamele ne asteptau la usa cu piatra ponce si inalbitorul. Astea erau ustensilele cu care se scoteau petele lasate de coaja de nuca pe palmele golanilor care calareau orice pom fructifer.

-bunicii se infiintau mai des pe acasa. Fie veneau sa mai cotizeze cu ceva la fondul de rechizite, fie sa mai aiba griji de prichindei. Parintii incepeau cursele prin oras.

-babacii se intorceau din oras incarcati cu plase de parca erau Bator al Fefeleagai. De la caiete la pixuri, radiere, carnetele si manuale, gaseai de toate in genti. Numai niste dulciuri nu.

-tocilarii incepeau sa se reinfiinteze la scarile din fata blocului. Mai voiosi ca niciodata si mai incantati decat anul trecut cind iti aratasera penarul nou, cu imagine schimbatoare pe capacul cutiei. Acum, de vina era raportorul cel nou cu care promitea sa masoare unghiurile mai dihai ca la NASA. Cu un pumn sub barba ii dadeai stingerea de la ora 4 seara si iti mai permiteai sa visezi la vara si la zile fara profi si invatatori.

-nu mai aveau parintii sa iti dea "bani de o guma" pe care sa ii transformi in tigari la chioscul din statia de autobuz, unde vanzatoarea ar fi vandut si marijuana, oricui ii cerea. Maruntii tai erau de acuma pusi la saltea, sa fie pentru...fondul clasei, ca trebuie varuita si aia.

-Sperila scotea din nou pipa. Adica isi facea una noua, din coceanul de porumb la care atasa aceeasi coada veche de pix. Tutunul de pipa se gasea din belsug in chistoace, pina nu incepeau ploile de septembrie.

-se rareau partidele de pescuit la mina si sedintele prelungite de inot la strand. Iar mizerabilii aia de paznici abia asteptau sa goleasca bazinele si sa scape de droaia de pici care inotau de parca se inecau. Cand se goleau bazinele umblam cu capul in pamant toata ziua.

-nu mai fugea Sperila de acasa. Desi obisnuia sa isi ia picioarele la spinare cel putin de 4 ori pe saptamana, ca apoi sa fie recuperat de Gogosar din cine stie ce canal. Sperila era acum trist si resemnat ca un miel gata de taiere.
Motive de bucurie...
...erau putine. Iar pe alea cate erau, numai optimismul Grasului le putea gasi.
-Auzi ba Ochi... nu fi prost, ca tara geme. Iar scoala...si mai si. De acuma iar facem bani in fiecare zi, ii jecmanim pe astia mici, sare loveaua ca la balamuc si avem de un film, de o tigara, de un lichior. (Suncosul se dedulcise la lichior de menta, din vina lui Polonic. Manglise asta micul niste bani de acasa si a cumparat vreo 3 sticloante de lichior. Dulce-dulce, mult-mult, Grasul era cel mai bun amic al lui. Cand a fost de impartit vergi la curul vinovatului, Grasul fluiera a paguba pe afara, asteptand ca Polonic sa incaseze papara si sa... "vina la joaca".)
-Mai bine vindem sticle... ii spun amarat. Dar si pe alea ia-le de unde nu-s, ca face maica-mea bulion si ii trebuie. daca ciordesc una, ma spanzura.
-Taci ma din gura... abia astept sa reluam "afacerile". Vine Cornea si il facem de bani la poker, Ciobanu la barbut, Pietroiu la copcica, mai batem unul-doi, mai agatam cate o gagicutza, mergem sa vedem boboacele de a cincea... (Speram din tot sufletul sa nu mai patim ca anul trecut, cind gasisem o clasa intreaga de fete din satele de prim-prejur. Doua zile se jurase Grasul la Sperila, care nu ne credea. "Fratele meu, sa imi crape mingea de piele, aia ciordita de pe terenul de la Constructii, daca te mint. Erau aliniate in clasa de parca acum le luase de pe camp. Le puneai sapa pe umar ca la militari si praseau tot cucuruzul din judet... aia era infanteria rurala").

Raspundem intrebarilor de pici
Rasarisera cativa pustani de clasa intai si pe la blocul nostru. Are-n-are ce face, se apuca Polonic intr-o buna zi sa le faca pregatirea de scoala. Aghiotant, Suncimea-Sa. Marian, Cioremeii, Moruzoaicele, Iepuroaicele mici, toti facusera semicerc la masa de sah, pe care trona curul imens al Grasului si nemernicia lui Polonic.
-Dar ce iti face la scoala de este asa de nasol?, intreaba o mogaldeata blonda.
-Pai prima oara, daca esti fetita, iti rupe rochita si iti arunca funditele din par. Te manjeste invatatoarea cu ruj pe fata...incepe sa explice Luca.
-Dar rujul e fain, sare fetita cu gura..
-Taci fa, se baga Grasul... ca te prinde invatatoarea si iti baga 2 suturi in cur si daca plangi te bate si mai tare.
-Grasuleeee, dar daca sunt baiat cuminte, ce patesc?, sare un pici.
-Iti da cu rigla la palme pina ti se inrosesc, iti ia cartile si ti le da de cap...
-Asa ati patit si voi? se minuneaza un mucalit...
-Nu, ca uite ce pumni mari am. I-am batut pe toti cu Ovidiu si cu Luci si cu Sperila. Daca nu stii sa te bati, tre sa le dai bani la aia mai mari sa te apere.
-Dar daca esti pe acolo, ma aperi si pe mine...
-Baniiii........., nu auzi, tre sa ai bani, transeaza Grasul prima lui incercare fara violenta de a face rost de marafeti.
Incercarea s-a dus dracului cind au venit fetele mai mari si au inceput sa se joace cu pustanii. Normal... se jucau de-a scoala. Iar ele erau invatatoarele blande si cuminti care le fac codite si le piaptana si le spun povesti. Aveau si cescute de ceai intinse pe patura.
-Sa ma cac in scoala voastra, le-a trantit-o Gras si a expediat un sut direct in ceainicul de plastic.

Borzestii mei

2009-09-09T06:51:00.001+01:00

Pai cam asa am vazut eu Borzestiul, intr-un minut de rubrica turistica.

Borzestii lui Stefan

StirileProTV.ro

Patimi de septembrie

2009-09-04T14:49:00.008+01:00

Nu suport luna septembrie. E luna cea mai nasoala din an. E de cacat. Pute. O urasc. Numai belele se intampla in septembrie.Pe 15 incepe scoala. Iar scoala e de toata jena. "Sa o ungi cu slanina si sa o dai la caini", spunea bunica-mea. O las pe mina tocilarilor, sa si-o bage unde vor ei. Eu ii mitraliam ferestrele imediat ce luam vacanta. Iar pe 15 septembrie ma piteam prin orice cotlon al casei sa nu ma gaseasca mama si sa ma trimita la scoala.

In comunism, cum incepea scoala, incepea si practica. Iar tanarul elev, pionier sau utecist al patriei isi sufleca mainile si muncea cot la cot cu oamenii de pe ogoare. Adica veneai acasa mirosind a balega si a transpiratie statuta. Depanusam la porumb de imi sareau ochii, scoteam cartofii de pe tarlalele adiacente Onestiului si incercam sa ma fofilez cat puteam de la munca.Mai tarziu, inainte sa inceapa liceul, incepeau muncile agricole la tara. Iar bunicul Vasile Bufnila abia astepta sa isi suceasca o tigara, asezat in cur pe un polog de porumb proaspat taiat de aprig manuitorul de secera Ovidiu. Imediat ce se aseza si ii dadea foc mahoarcei, se si lua de mine: "Tu-ti cotarca ma-tii de nepot, taie mai de jos cucuruzul ala cu secera, nu vreau sa ma impiedic de el". Cafeaua de dimineata era o idee utopica, de la 5 munceam prin roua rece, pina hat seara la 7 cind praful de pe gat nu se ducea nici cu un litru de vin invechit si otetit. Ma ustura gatul numai cand ma gandesc.

In septembrie se incheie concediile, revii la munca. Si dupa ce ai stat macar o saptamana cu mintea libera, fara stres, servit de altii si cu burta lafaita, ti se revarsa tot rahatul in cap si ramai cu un zambet timp pe figura: nu ai avut timp sa te dezmeticesti din starea de concediu.

In septembrie se coc strugurii, dar nu e gata vinul. Nici macar mustul, sa stii ca te asiguri de o pantecaraie cu produse naturale. Ce sa mai zici de un tulburel turnat in oale de lut sau de un sprit. Nu e nici vara, nici toamna, nici cal, nici magar.

In septembrie esti satul de toate fructele posibile, de la fragi la pepeni, care nici macar nu mai au gust. Iar daca au, sunt mici si trebuie inghesuiti in butoaiele mari de muraturi. In septembrie te ia mama gospodina de minutza si te taraste frumos dupa ea cat targuie cele trebuincioase pentru muraturi la iarna. Adica o sa cari ca magarul in panta: sare grunjoasa, ardei capia, pepeni mici, gogonele, gogosari, marar, telina, morcovi mari, varza in cantitati pe care doar un elefant le poate manca, rosii si vinete pentru zacusca. Si o sa puta casa mai ceva ca o cuhnie medievala din Moldova.

Nu poti sa vezi un meci, un film sau un desen animat ca esti smuls de pe canapea sa vanturi muraturile sau varza. Sa speli borcanele, sa le aranjezi, sa le legi la gura, sa le pui in raft, sa le aranjezi din nou, pe caprarii si cu etichete. Sa pui pietre peste lemnele care tin gogonelele blocate in butoi, sa cureti diverse legume pentru zarzavaturi si sa stai macar degeaba la bucatarie, sa ii tii de urat prezentei feminine care a trebaluit atata.

In septembrie trebuia sa faci cursele alea tampite cu parintii prin magazinele de la Onesti, "sa te pregatesti de scoala". Uniforme cautai la `Princhindel` sau la `Universal`, cele mai mari magazine din Onesti. Rechizite mai ieftine ti se puneau in brate de la G-uri sau de la Orizont. Dar cel mai nasol moment era cand te spalai de vara, de vacanta si de civilie. Erai introdus in cada si sapunit cu simtul raspunderii sa iti iasa din cap dealurile verzi, fanetzele pe care ai alergat cu amicii, sariturile de pe trambulina de la strand, ocheadele cu fetele din tabara, prastia cu pietre si teava cu cornete, apa bauta de la cismelele orasului, pantalonii scurti si sandalele, orice idee de libertate.

Cum dracu sa nu bocesti de ciuda, oftica si obida in luna septembrie?

Pe 5 septembrie e insa un lucru bun: Ziua Melcului. La Multi Ani Dane si sa ne pice bine gratarul de miel, branza de burduf sibiana si ceapa rosie zdrobita pe genunchi, cu un pumn de masline, un colt de paine de casa si cateva stampane de tuica tare. Cat despre saracii elevi...Hai liberare! Septembrie sucks.

Foame de Delta

2009-09-03T09:28:00.004+01:00

Ca sa nu ma mai obosesc sa scriu cum a fost in Delta la capitolul culinar, va las sa ascultati ce a fost. Citeste Busu, pastila de turism de la radio InfoPro.

Delta culinara

StirileProTV.ro

3 bucati, scurt pe 2

2009-09-02T08:45:00.006+01:00

Sa vezi si sa nu crezi. RRA si-a tras site nou. Si nu e rau deloc. Vezi aici

Mai am cateva pagini si termin o carte fabuloasa, din al meu pdv. "In Delta cu Jacques Yves Cousteau", de Radu Anton Roman. Daca ai crescut cu imaginile din filmele caruntului explorator si daca ai salivat la emisiunile lui Radu Anton Roman, atunci e musai sa citesti cartea asta. Iar daca iubesti Delta, ai pus-o... nu mai lasi volumul din mina, oricate vase ar fi de spalat in chiuveta si oricate filme ar fi la tv. Poate sa te cicaleasca femeia un an de zile, nu dai cartea pe nimic. Apropo de filme, chiar vreau sa vad documentarul facut de Cousteau in Delta. Daca il are careva, sa aprinda un foc in varf de deal, sa ma anunte.

Sambata, duminica, luni...vor fi 3 zile de uscheala. Adica ajung la Retis si la Sibiu. La o pulpa de miel pe gratar, cu un ardei gras umplut cu branza framantata sibiana, cu o ceapa rosie sparta cu pumnul pe genunchi, sare grunjoasa presarata pe ea si cu paine de casa facuta in cuptor de bunicuta lui Dan. Iar apoi o sa facem o invartita la botez, ca a nascut sora lui Dan, Adina. Pingelele sa tina, ca muzica sigur va fi. Si ma duc sa le fac dedicatii la sibienii mei dragi :)

Tobago, mon amour

2009-08-27T07:41:00.010+01:00

Da, dupa cativa ani de cautare, de prospectare, de testare si de adulmecare, l-am gasit. Il cheama Tobago si e un caiac sit-on-top de la Bic. Duce lejer 2 adulti si un copil, undeva la 250 de kilograme. E stabil cu draci, mai rapid decat Kalao, desi e mai scurt, si merge de minune pe apa marii sau pe apa de rau si de lac. Mai putin in white-water, dar cine naiba se da cu el la munte, ca eu nu. Am pus ochii pe varianta galbena a lui, dar nici aia albastra nu e de lepadat. Albastrul arata chiar mai bine dar pe apa iti sare in ochi galbenul mai repede, asa ca prefer varianta domestica. E de cumparat la magazinele Hibiscus, unde ar ajunge la 22 de milioane, la reducere. L-as fi luat acum, numai ca nu am banii, asa ca din primavara tare ma gandesc sa ma sui in el. Si sa ma plimb pe Valea Oltului, pe lacurile din jurul Bucurestiului, ca sa nu mai spun ca ma bate gandul sa ma dau si pe lacul din parcul IOR sau din Herastrau. I-am facut proba pe o mare calma, la Sulina, cu Oaki matelot... si am ramas surprins. 3 incepatori pe un Kalao nu aveau viteza pe care o prindeam eu cu micutza mea. Asa ca da... asta ramane. Desi variantele de pescuit ale caiacelor imi faceau cu ochiul ceva de speriat. Bic Tobago ... dar ramane sa ii gasesc un nume ... si va trebui sa fie un nume de fata. Accept sugestii. (Adica fac si eu ca prostii, vand pielea ursului din padure. Nu am caiacul inca, dar ii fac botez. La lansarea pe apa nu o sa dau cu sticla de sampanie in el, desi nu e casant.)

Udrea, ia notite!

2009-08-26T14:11:00.007+01:00

Eram in Sulina de cateva zile. Batusem babaroasele la table cu Anca ceva de speriat, prinsesem mai mult peste decat in tot anul, cind m-am intalnit cu doi englezi veniti sa vada partea salbatica a Deltei, direct din canoea lui Andrei. Iar omul le-a aratat ce e mai fain si mai salbatic in Delta. Au avut si cateva incidente, dar gandirea simpla si eficienta a bautorilor de Guiness e demna de un ministru de turism in Romania.

Incidente din start
Harry si Athena au venit tocmai de la Oxford sa se dea cu caiacul si canoea pe canale, sa vada pasari, pesti, Delta si sa faca poze. Bird-watching carevasazica. Dar au inceput prost. Au nimerit la Tulcea de 15 august, Sfanta Marie. Au dormit in cort, intr-un sat de langa Tulcea dar numai cateva ore din noapte. Urlau romanii nostri de au crezut englezoii ca e nunta. Le-am spus noi dupa cateva zile ca era o simpla onomastica. A doua zi, i-a urcat Andrei in canoe si i-a plimbat pe canale. Pina sa ajunga acolo, in salbaticie, era sa ajunga pe fundul Dunarii. A trecut un roman destept cu barca cu motor pe langa ei, asa de aproape ca era sa ii rastoarne. La cateva zile distanta, au facut poze cu pelicanii si s-au retras din buza zonei ocrotite de lege. Sa nu deranjeze pasarile. Nu e bai, ca a intrat un romanas cu barca motorizata in plin stol de pelicani. Zburau pasarile care incotro mai ceva ca gainile si curcile crescute in sate la sosea.

Ultimul incident...
...a fost la Sulina. M-am dus sa ii recuperez pe ei si pe Andrei, cu barci cu tot, de pe chei. Athena a coborat bine mersi din canoe, dar Harry se credea fiul mostenitor al amiralului Nelson. Drept pentru care a refuzat extrem de politicos mina intinsa de mine ca ajutor la iesirea de pe caiac. Cu nasul sus, demn si drept ca un lord din natia insulara, s-a ridicat pe caiac, gata sa paseasca pe pamantul Sulinei. Treptele sunt insa alunecoase cu draci, asa ca alunecarea a fost de zile mari. Englezul o luase la vale spre apa adanca de 2 sau 3 metri. Noroc cu vesta de salvare pe care o purta si de care l-am prins la timp. L-am tinut un pic suspendat, cat sa isi scoata picioarele din apa si sa vina pe uscat. A fost fair-play si a recunoscut ca nu trebuia sa refuze ajutorul. Apoi a ajuns acasa si a mancat cu pofta preparatele din peste de la Tanti Gafina. Cand s-a ajuns la bere, sotii englezi au baut cot la cot. (Se aude Oaki?). Si abia a doua seara au servit o lectie de turism pragmatic. Pina atunci mi-au dat un singur sfat. Sa ma duc la un pub de provincie in Anglia, sunt mai bune decat prostiile de carciumi din Londra.

Elena Udrea, scoate un creion si noteaza!
-Aveti drumuri care nu corespund Uniunii Europene. (Ce finut a spus englezoaica faptul ca suntem in preistoria autostrazilor). Dar aveti ceva ce noi nu mai avem si nici nu mai gasim la noi in tara sau prin Europa. Si pentru care suntem dispusi sa dam banii. Aveti salbaticie. Animale, pasari, ape, dealuri...de toate. Nu e primitivism, ci e o stare de conservare, dupa cum vedem noi asta. Asta e de transmis afara si de promovat pentru Romania ca tara turistica si cu care sa atrageti turistii. Mare si ocean, cu statiuni si ape excelente gasim in Grecia si in Spania. Acolo ne bronzam noi, cei din vest. Mergem la schi in Alpi, nu in Carpati. Gasim partii excelente si personal foarte ok. Dar in Romania, oamenii sunt extrem de ospitalieri, vorbesc engleza si asta face mult pentru noi, plus ca e salbatic. Aveti zone in care nici voi nu ati fost si pe care le puteti folosi. Eu de aia am venit aici, iar Harry vrea sa vada neaparat manastirile din Bucovina, el e profesor de istoria artei. (Vorbea Athena, nu zeita intelepciunii, ci o profesoara care lucreaza in domeniul ecologiei si prezervarii putinelor zone nealterate din Marea Britanie).
Sincer va spun, femeia abia astepta sa ajunga la net sa vada rezultatele de la cricket. Dar cand i-am spus ca Nadia, Hagi si Ilie Nastase promoveaza Romania... a lasat-o rece. Banuiesc ca nu vine nici naiba aici sa vada ce mai face o fosta glorie a sportului si nimeni nu da bani multi sa respire acelasi aer cu Gica, Nadia si Ilie.

-Elena, pune creionul jos si mars la treaba, nu imi mai cheltui banii pe tampenii.

Intors din Rai

2009-08-24T11:12:00.003+01:00

M-am intors din a doua saptamana de concediu. Tot de la Sulina. Si a fost superb. Cam ca materialul de mai jos, citit de Busu, montat audio de Boogie si scris de mine. Adica s-a inaugurat rubrica de InfoTurism de la InfoPro.

Iar aici mai e una din rubrici. Cea despre Bucovina.

Si mai sunt destule. Le gasiti pe www.stirileprotv.ro in sectiunea de travel si pe www.infopro.ro

Delta Olteanului

2009-08-10T09:39:00.002+01:00

Se smecheri Paul... nu mai pune poze pe blog, face filmulete din pozele de la Sulina. mai jos vedeti Delta lui, drumul spre ea, mai exact.

Setea de vineri seara

2009-08-07T12:38:00.004+01:00

Stii cum e sa ai un concediu de 10 zile... ratat complet?

Stii cum e sa nu mai ai o zi libera de 2 saptamani?

Stii cum e sa ti se spuna sa faci ceva, sa iasa treaba... pentru ca apoi sa dureze mai mult retusarea?

Sa afli ca albul e negru, negrul e gri si griul e albastru? Iar albastrul, privit din partea cealalta aduce a roz, desi initial se voia un alb?

Stii cum e sa o iei catinel razna, sa simti cum iti sar creierii din cap?

E, daca le stii pe toate astea, atunci o sa intelegi ce e aia sete de vineri seara.

Adica abia astepti sa ajungi in fata unui pahar de bere rece, cu prietenii, sa uiti de toate tampeniile si sa incerci sa te pregatesti pentru o noua perioada de stres.

Asta e setea de vineri seara. Sa inceapa Comitetul, turna-mi-as bere in pahar.

In curul gol

2009-07-31T13:59:00.009+01:00

Pentru ca noi crescusem in comunism, nudismul era un soi de tabu. Adica nu faceai plaja in curul gol, nu te despuiai de haine oriunde, daca vedeai o tipa topless iti ieseau ochii din cap ca antenele la melc dupa ploaie. Ne holbam pina ne dadea tipa o palma, sa ne bagam limbile inapoi in gura. Baleam ca niste caini prosti si acum dam vina pe comunism ca sa ascundem cat de ciuri-buri eram. Au fost insa situatii cind am fript-o si noi ca la nudisti.La Digul Unu
Digul Unu era micuta cascada de linga principalul pod peste Casin din orasul Onesti. Acolo ne faceam veacul mai rar. Era un loc misto de stat sub cascada, de prins peste cu mina, de sarit, dar nu aveai unde sa inoti. Ne balaceam un pic, apoi ne dadeam drumul cu suvoiul de apa pe stanci, de ajungeam la Digul Doi (distanta de 50 de metri) cu slipii rupti in cur. Dar de obicei, stateam aici sa facem celebrul concurs interactiv cu premii constand in pedepse, concurs cunoscut sub denumirea generica de: Oglinda. Adica unul din noi facea un pocinog de saritura de pe stancile digului, in apa, iar ceilalti il imitau. Care gresea, ori lua suturi in cur, ori pedepse de la toti. Si din sut in sut, din pedeapsa in pedeapsa, s-a ajuns la razboi. Eu si Grasul contra lui Polonic si a lui Sperila. Iar scheleticul meu amic a facut o saritura de nu a reusit Grasimea Sa sa o imite. Si a venit pedeapsa de la Sperila.
-Te duci acum pe pod si cind ajungi la mijloc, printre oameni, urli cat poti tu de tare: "Lume, lume si iar lume/ Ia uitati-va la mine/ Numai muschi si vitamine".
-Sa mori tu Sperietuliii, il ia balena la misto pe Steli. Alta idee nu ai? Zi alta pedeapsa ca te trimit in curul gol pina acasa sau te pun sa arestezi chistoace fara chiloti pe tine.
Face Sperila consiliu de razboi cu Polonic si iese o noua pedeapsa: sa sara in curul gol, de pe stanca digului 1. Turbase Grasul de furie. Dar, am facut si noi consiliu.

Huiduieli si amenintari
-Huuuuooooooooo!!! tipau cativa golanasi de pe pod, catre Grasul, care defila in curul gol pe stanca, mergand cu pas apasat. A facut un echer perfect, a intrat in apa si lumea de pe pod, de la 15 metri distanta, a scapat de privelistea unui cur cat o basculanta. Nu pentru mult timp. Venea razbunarea.
-Acuma, fiti atenti aici, ca va rup capetele daca nu faceti saritura asta, spune Grasul catre Polonic si Sperila. Sperietulii, iti placi in curu gol?...In curul gol o sa sariti si voi. Daca eu si Ochiosul sarim in curul gol de pe stanca, iar voi nu faceti la fel, dracul va ia. Stii ca Ochi te prinde la inot imediat Sperila, sa nu cumva sa fugi. Iar tu, Polonic, daca nu ai sarit, vai de capul tau ce omor iti dau. Cum te prind, cum te inec si apoi iti bag asta pe gura, ameninta Grasul care avea un pumn cat o gutuie mare si galbena. Odata incheiat discursul de incurajare, iar iese Grasul din apa. Fara chiloti pe el. Husa de tanc fusese lasata pe un bolovan, strategic, sa nu o ia vreun val. Cum a iesit pachidermul din apa, cum au reizbucnit injuraturile si huiduielile de pe pod. Grasul nu a mai suportat. S-a intors cu spatele spre ei, si-a departat picioarele si s-a aplecat in fata.
-Na ma. Ia ziceti voi... am mamaliga intre dinti?

Vin rudele si vecinii
Sare Grasul, iar cei de pe pod, mai sa faca atacul de apoplexie. Cind se gandeau deja sa vina spre tembelii aia care fac baie, iaca mai iese unul din apa. Tot in curul gol. Imi fluturam balanganiciul mandru. Am executat o "randunica" de pe dig si am intrat in apa in corul de injuraturi. Cand deja incepusera sa fluiere si pescarii de pe rau, doar faceam nudism in centrul orasului, hop si Sperila cu vrejul lui la vedere. Gata, incepusera sa zboare bolovanii. Din fericire nu ajungeau la noi. Cind iese Luca, sa isi faca si el saritura, hait... vecinii Duta, de pe scara lui Grasul. In spatele lor, aparea un cap cunoscut: mama lui Luca. Odata a sarit asta in apa si s-a ascuns dupa stanca. Grasul nu avea insa nicio jena: era in apa pina la brau si sarea in sus, sa le arate pescarilor ce avea el mai inteligent in acel moment.
-Ba tembelul dracu`, vino incoace, ca te vad mama si sormea, ii zice Luca.
-Ce vrei ma, crede Grasul ca facem misto de el, crezi ca nu au mai vazut?... Ha ha ha ha
-Vino boul naibii incoace, ca ne toarna acasa, nu mai sari ca fraierul, ii bag si eu morocovul in gaoz.
-Ovidiuuuuu...... se aude o voce cunoscuta de pe pod. Era Nicoleta, sora lui Polonic.
-Daaaa, raspunde balenoidul.
-Luci e acolo?
-Nu eeeee. A plecat acasaaaa dupa fotbal, nu a mai venit la baie, incheie Grasul toata poliloghia.
Degeaba. Seara, cind am ajuns si noi pe bancile din fata blocului, sor-sa lui Sperila, Rodica, si surorile Iepuroiace se uitau la noi si isi dadeau coate zambind. Eu, Sperila si Polonic, dam sa ne rusinam, dar ne scoate Grasul din belele.
-Radeti iepuroaicelor, fir-ati voi de bagaboante tupeiste, ati aflat ca vecinii au morcovi mari. Ia zi, nu va bagati sa rontaiti ceva? Au plecat astea ca din pusca... numai sora mai mare, Adriana a aruncat o privire inapoi. Si de acolo au iesit alte belele, tot cu Grasul si Sperila.
Sursa foto: www.onestionline.ro

3 D - misto my ass

2009-07-28T09:41:00.004+01:00

Da, in premiera am ajuns si eu la film 3D. Nu oricare, ci taman Ice Age 3. Luat pozitia de consumator: ochelarii pe fatzau, pungociul de pop-corn (cu caramel cum voia Oaka) linga mine, asezat pe scaun si rand conform indicatiilor, deranjat de 2 pustoaice care tineau sa traverseze tot randul desi eram in capatul opus, ... perfect totul la Mall Iris Starplex din Titan.

Si a inceput grozavia. Moment la care am remarcat ca ochelarii aia sunt cam de cacat. Nu iti acopera fatzaul, si vezi pe sub ei. Claritate de imagine nu puteai cere decat daca te uitai fix prin centrul lentilei, in colturi era deja un pic cetoasa. Cam ca ecranul, daca te uiti la el fara ochelari. Si cam aiurea... pentru ca ma deranja faza asta.

Filmul, Ice Age 3, mie mi-a placut. Mai mult ca primele. Beleaua e ca la iesire am jurat ca nu are sens sa vezi un film in 3 D. Rahaturile alea publicitare, ca vine peste tine personajul, ca face, ca drege, ca mermeleste... ca te sterge de muci la nas daca nu esti atent... chixuri si vrajeli.

Si acum, ori nu erau ochelarii aia buni, ori 3D e un mare stift...nu stiu sigur, dar cert e ca nu mai calc la asa ceva. Astept sa vad IMAX-ul despre care se spune ca bate tot ce e 3D. Intre timp, raman fidel cinematografului clasic. Daca se poate cu sunet surround, cu aer conditionat si doar cu mine in sala.

Ultima zi de concediu, prima noapte de calvar

2009-07-23T09:26:00.007+01:00

Concediul s-a terminat frumos pentru mine, cam din a 4-a zi. Cand am iesit la pescuit, vaslit pe Dunare si volei pe plaja. A inceput totul cu impinsul caruciorului cu barci catre Dunare. Ca de obicei, aia e partea cea mai nasoala. Eu aveam caiacul de 3 persoane la dispozitie, cu Nucu matelot. Era ofticat rau ca Olteanul se va da in canoe, linga Anca si Andrei. Nucu vazuse un documentar despre cum se face o canoe si voia el sa demonstreze ca stie ceva. Plus ca Paul il ingrozise cu povesti despre cum carmaciul Bufnila exploateaza matelotii pe caiac. Pina la urma nu a avut incotro si a padelat la greu, cu mine in spate. Batea un vant pe Dunare de ne temeam ca ne rasturnam, curentul era foarte puternic, asa ca am tinut mai mult pe linga mal, cu eterna frica a lui Nucu, ca o sa il bag in stuf. La locul de pescuit, adica la Farul Vechi...canci locuri bune de pescuit. Erau toate ocupate. Si scoteau oamenii somotei dupa somotei. Andrei a lansat in Dunarea umflata de ploi si a ramas in cicni minute fara montura. Noi...la undita... unde ne-a innebunit guvidele. Mic si foarte mic, negru sau maroniu, pestele de mare se incapatanase sa ia locul carasului, platicii, bibanului si rosioarei. La paine nu tragea nimic, iar la rama de mal, doar guvidele. Pina cind a luat Paul o platica, Andrei o rosioara si un biban, iar eu... un micro-oblete. Iar dupa ce am tot eliberat vreo 30 de pesti cu totii...s-a gandit Andrei ca ar fi bine sa ii si pastram. Normal ca de atunci nu a mai tras.
Partea proasta... la mine, nu m-am dat cu crema de protectie solara si pe laba piciorului. Ustura acum ca la balamuc. Seara... la plaja, am trasat terenul in nisip cu piciorul stang. Apoi da-i cu bere, nu mai simteam nimic. Dimineata urmatoare, dadea sa imi creasca inca un picior. Adica se umflase o ditamai basica pe picior, de ajunsese cat pumnul. Plina cu lichid, ameninta sa explodeze si sa ii improaste pe toti. Musai...am fost la spital a doua zi. M-au bibilit asistentele aleasi mi-au dat o lista de medicamente mai lunga decat lista cu bauturi pe care o savurasem pina atunci. Asa ca mi-am luat antibioticele si am deschis o noua rubrica la magazine: apa minerala. Sec. Fara vin. Si de atunci am tinut scorul la rent, am schiopatat prin curte si am curatat cartofi si usturoi pentru gratare. Gata concediul... ala a fost. Si am revenit la Bucuresti mai turbat decat am plecat.

Dorelee... mai cu talent

2009-07-22T09:24:00.009+01:00

In weekend nu a fost Andrei, iar cand a venit, ne-a gasit pe mine si pe Nucu tolaniti pe canapele la o cafenea, unde ne uitam la Formula 1.

Cu o seara inainte fusese o ploaie de pomina in Sulina, prima oara cind vad asa ceva in 4 ani, iar eu ma grabeam sa car laptopul in casa, infasurat in pungi, etc. La intrare, cand sa dau perdeaua de gaze la o parte, jap un blitz in ochi. Olt, radea cu gura cat o felie de lubenita. Jap, un sut la turloaie.-Pai bine ma, eu ma chinui prin ploaie si tu stai sa pozezi, in loc sa ma ajuti?
-Ha ha ha, Nucule, vino ba sa vezi ce fata are asta in ploaie cu blitzul in ochi... ma ajuta Paul si mai mult.

Si a venit Andrei. Imediat, da-i table din greu cu Anca, prietena lui. Eu ii dadeam o line, ea imi dadea un mart. Am echilibrat cu greu balanta, pentru ca eu joc "scoasea", iar fata aia e asa de acoperita de zici ca are tigla in jocul de table. Dar si cind o prindeam... sa te tii. Trebuia sa am toate piesele bagate in casa pe 2 randuri, altfel ma nenorocea cu dublele ei.

Daca stateam seara in foisor, era bine sa eviti sa fii sub bec. Cadeau gazele ca la balamuc. Daca tot erai acolo, cel mai bine era sa ai ceva pe cap. Si o bandana era buna.
Luni, da-i pregatiri de pescuit. Lenesi, la masa, ne uitam la Andrei cum innoda nyloanele. Avea omul o colectie de plumbi si rotative, luate toate de prin balta, unde le gasea agatate de papura sau de stuf.
Cum s-a terminat inodatul, am plecat sa cautam rame. De alea negre, mari, de namol, cum le plac somnilor. Pe drum, am dat si de o testoasa care se plimba agale intre un cal si un magar. La intoarcere, dupa 45 de minute, nici urma de ea. O zbughise sigur.

Cand vine vorba despre harlet si munca, Nucu si Paul sunt ca baietii din reclama de la Unirea. Adica sunt chibiti. Stau pe margine si sapa...din priviri. Dupa ce am excavat mai ceva ca buldozerele, si eu si Andrei, am reusit sa adunam un numar de maxim 25-30 de rame, plus o coropisnita. A doua zi urma sa punem barcile pe apa si sa mergem la Farul Vechi, la pescuit somn si alti pesti de balta. Canci, am prins guvizi mai rau ca la mare. Despre asta, povestim maine.

Prima zi... drum si certuri

2009-07-21T09:20:00.009+01:00

In prima zi, de la plecare era clar ca totul e naspa. Trebuia sa ma vad cu baietii la 5...5 si 10 in fata gurii de metrou de la Titan. Au venit la 6 fara 20. Olteanul dormise prea mult. Luat taxi pina la autogara si acolo...surpriza. Soferul de ma claxonase anul trecut ca la balamuc...era cu noi. Iar claxoane, iar nu puteai sa dormi, iar cearta. Totul a pornit de la masa lui. Sunase cu 10 minute inainte sa ajunga la popas.

-Pune-mi o ciorba de burta, o ceafa la gratar si cartofi pai, cu salata de varza si apa minerala, daduse pachidermul comanda.A mancat, a urcat in masina, a pornit, a mai claxonat de aiurea, apoi cat pe ce sa isi dea mancarea afara. Vinovati? Nucu, si cu voia dvs, eu.
-Auzi ma Nucule... la Sulina e plin de limacsi, ii punem vreo 2 pe spate lu Olt?
-Na, na, na. Luam un pumn de melci de aia, slinosi,... balosi... reci si ii bagam in chiloti... sa vezi cum face, se trezeste instant... vorbeam noi despre amicul care dormea pe scaunul din spatele nostru. Numai ca in fata noastra, la 30 de centimetri era soferul care tocmai mancase.
-Ba... te dau jos la prima parcare, nu iti e rusine... e lume aici, de ce vorbesti asa, sare grasanul, ofticat pe Nucu.
-Auziti...care e problema?, simt nevoia sa ma bag si eu in seama. Ati claxonat de ati rupt, orice era pe drum, de nu se poate dormi aici.
-Claxonul e al masinii, ce treaba ai tu? Ba tinere, diferenta e ca...
-Niciun ba, ca mi-am platit biletul, nu sunt luat de pe drum, la ia-ma nene. Diferenta e ca eu am dat banii si va vorbesc politicos, nu sunt "BA TINERE". (Deja imi iesea fum pe urechi si se lasa greu).
Si-a inghitit vorbele si a tacut. Dar ne-a supravegheat pina la Tulcea, nu cumva sa spunem ceva sa i se intoarca ciorba pe gat.
Pe nava
Pauza de bere in Tulcea. Cateva halbe, apoi uscheala pe nava rapida. Aveam locurile 1,2,3 rezervate. O placere, doar ca geamul de plexiglas era cam opac si nu vedeam multe. A trebuit sa iesim pe duneta, sa ne bata vantul in cap la viteza. Iar la coborare, am parcat direct la Marea Neagra, restaurantul preferat al lui Base din Sulina. Dupa o noua halba si un snitel, vira acasa la Andrei. Aranjat de masa pentru a doua zi la Tanti Gafina, si tuleo la mare. Prima baie a fost de vis...apa calda, valuri ok... sa o tot tii asa. Terasa apoi, bere, iar pe drumul spre casa, s-a ratacit Paul in Sulina. Cand Nucu il cauta (Lasa-l ma ca vine el, stie Sulina... incercasem in zadar sa il conving) Olt a venit bine mersi acasa si s-a bagat la somn. Urma o noua zi de mare.

M-am intors

2009-07-20T08:45:00.004+01:00

Da, m-am intors. Tonul e insa mult mai moderat decat la plecare. Stiti cum e... la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Eu mi-am luat basculanta. Si am parcat-o sub pom.

Pe scurt... ce incepe prost, se termina foarte prost. Asa si la mine. M-am ales cu o frumusete de arsura de gradul 2 pe laba piciorului stang, o basica de puroi cat pumnul, care a trebui sparta si am stat vreo 5 zile sechestrat la domiciliu.

Nu tu mare, nu tu pescuit, nu tu soare, nik. Trist. Ma rog, am apucat cateva bai in mare, o partida de pescuit (am prins guvizi in Dunare mai ceva decat in mare), un volei pe plaja si vreo 2 gratare.

Totul s-a incheiat brusc cu spray de arsuri, unguente si pastile de oxacilina. Adica am stat pe apa minerala in loc sa mai beau sprit sau bere. Revin cu poze si detalii zilele urmatoare.

Gata! Vacanta

2009-07-09T10:43:00.009+01:00

Gata. Stop. Pa. Jos creioanele! S-a terminat si cu asteptarea.

Nu ma simt inca eliberat si despovarat, dar ma simt bine. Am chef sa cant. Am intins rufele de dimineata mormaind "Kalashnikovu-ul lui Bregovici", am intrat in redactie fredonand Abba, am tot soiul de piese vesele in cap.Sunt ca scolarul-cintezoi dupa prima zi de scoala in care a luat un 10 la Citire, dupa ce a furat o privire galesa de la frumoasa clasei, o mangaiere pe cap de la "tovarasa" si o placinta in plus la desert de la mama.

E o stare de bine pe care nimic nu o mai strica. Poate sa se prabuseasca Bucurestiul in spatele meu, eu plec in Delta.

Ce o sa imi lipseasca? Oaka, fratii si cativa amici care raman la Bucuresti, dar ma intorc, asa ca... o sa imi treaca repede dorul de ei.

Si e bine ca o sa imi lipseasca stresul, nervii, programul, betoanele, asfaltul, vecinii, munca, orele din fata monitorului si a tastaturii, siteurile de stiri, programul de editat poze si muzica,... de mi-ar lipsi toata viata de acum incolo.

O sa rasucesc alge pe deget, mingea pe picior, firul pe undita si berea pe peretii reci ai paharului. De rasucitul micilor, carnaciorilor si pestilor pe gratar se va ocupa Olt, de rasucit idei, amintiri si planuri se ocupa Nucu.

Cum e? Ma intrebau unii si altii? Pai cum sa fie, cind stii ca mai ai atat de putin? Nici macar o zi? Ti se strange un ghem dureros de emotii in cosul pieptului si ceva mai jos, in punctul in care isi baga samuraii cutitul de hara-kiri. Si se tot adauga dureri de astea pina la ora cind pui piciorul pe faleza Dunarii din Tulcea. Atunci, e ca la orgasm, ba chiar mai tare. Ti se umple vederea de apa, de Dunare, de copaci, de verde, de frumos, de ideea de libertate, uiti de orice alta faza aiurea de la munca, de incertitudinea adusa de criza, de salariu, rate, obligatii, intarzieri la munca si... te lasi dus de viata. Si beleaua e ca niciodata nu te duci aiurea, o dai la fix.

Asta a fost, ma intorc cu o tona de povesti si poze de pe 20 iulie. Sa va distrati intre timp: eu sigur o sa o fac.

Inca una si ma duc

2009-07-08T08:48:00.008+01:00

Lista lui Bufnila

Macar lista sa o fac, daca tot nu sunt nici macar in stare sa ma apuc de bagaj.

1. Toale albe si deschise la culoare: adica sa nu ma incing ca un guvide pe gratar. Si pun in bagaje: bandana alba, ia de in, camasile de in, bermudele albe si gri, tricourile cenusii.

2. Toale de mare: slipii (ca i-am mai uitat acasa cindva si nu se face sa te plimbi cu balanganiciul pe afara pe plaja oamenilor de la Sulina) tricoul cu protectie uv si inca o pereche de bermude de baie.

3. Toale de vreme rea: pantalonii de treining, adidasi sau ghete treking, geaca de ploaie, palaria de Indiana Jones.

4. Toale si unelte de pescuit: lanseta si mulineta, juvelnic, forface, monturi, carlige, spray de tantari, ochelarii de soare cu lentila polarizata. Plus cana de inox din care beau si cafeaua si berea si spritul si cu care arunc dupa Olt cind ma va enerva. (Garantez ca nu se sparge cana, nu garantez pentru tartacuta amicului meu)

5. Sa il bat pe Olt la cap sa nu uite tablele, doar tre sa avem si noi un motiv sa ne dam cu ele in cap in orele cind stam tolaniti la umbra din curtea lui Andrei.

6. Cosmeticele: am mai plecat eu fara lame de ras, gel si sapun, dar tre sa bag musai anti-perspirantul, parfumul, samponul anti-matreata si prosoapele.

7. Sa pun banii, biletele si actele in borseta de umar (poseta masculina - in versiunea Oakai), sa le am mereu la indemana. Totul linga briceagul elvetian cu fierastrau.

8. Imi mai strecor pe undeva printre haine si cateva carti (Doamne, abia astept sa citesc iarasi ore intregi). Cred ca iau `Ursul si Dragonul` de Tom Clancy (are 900 de pagini) si alte cateva titluri mai putin stufoase, dar tot pe actiune.

9. Ce mai iau cu mine? Un autocar de nervi pe care o sa il las pe faleza Dunarii din Tulcea, linga o cutie rece de bere si cativa mici, in timp ce astept nava rapida de 13,30.

Mai iau o nava plina de stres de la munca, pe care o sa o las in portul din Sulina, linga barja pepenarilor si mahunele mirosind a alge si a peste care le apartin pescarilor.

Mai iau o lotca plina de momente incordate si certuri, care vor ramane undeva pe canalele Deltei.

Mai iau un caiac plin cu momente in care am disperat vazand ca abia trec zilele pina la urmatoarea intalnire cu delta, care caiac va ramane undeva la umbra Farului din Sulina, la intrarea in golful Musura.

Si cateva momente de triumf, momente in care ma uitam la tv la emisiunile despre Delta si ma gandeam... si eu am fost acolo. Momentele astea se transforma si ele in altele ceva mai tari.

Vor fi momente in fata unor halbe pantecoase, pe terasele din Sulina, cu degetele pline de mujdei si zeama de lamaie, cind imping in cavitatea bucala hamsiile prajite.

Vor fi pe apele golfului Musura, transpirat de la vaslit, cu muschii intinsi, zambind tamp in timp ce ma benoclez prin binoclu la pelicanii care se invart in hora de pe ape sa isi prinda pestele.

Iar probabil, cele mai faine momente vor fi la pescuit, la umbra borurilor palariei, cu undita in mina, sau seara - in curte, cu paharele de sprit pline, la bancuri si amintiri.

Si cand te gandesti ca nu am scris un rand despre momentul cand voi face prima baie in mare :))

Platesc. Fara numar

2009-06-25T12:15:00.004+01:00

Stire mare azi pe colo si pe colo... ca se platesc 20 de ron de personaj care intra in Delta Dunarii. Mama, sa vezi chiote si vaiete pe unii si pe altii. Ca de ce, ca alea alea.

-Galagiiiaaaaaa! Mucles. E foarte bine. Nu are ce sa caute tot prostul in Delta, ca se duce dracului totul. Era plin pasagerul acum un an de moldogotzi de ai mei care plecau din Tulcea incarcati de baxuri de pet-uri de bere. La intoarcere, credeti ca le iau cu ei? Cacat, le aruncau in apa de cum le terminau, direct de pe vapor. Pai ce naiba sa mai caute ala inDelta? O vasla la ureche!

Eu unul, mi-am propus sa platesc taxa. Poza asta cu un apus la Sulina, facuta acum o saptamana de prietenul George Trandafir cred ca spune de ce.Cum ajung vineri, (AMR 14 de azi, 25 iunie) ma duc la ce ghereta au facut aia si dau banul. Fara numar. Nu ma deranjeaza. Si o sa repet faza asta si in august si in septembrie daca e cazul. Si, ca tot ofticatul care citeste blogul asta sa isi bage unghia in gat... o sa stau linistit la umbra, tolanit pe iarba, cu palaria de paie in cap, cu un fir de iarba intre dinti, o sa pufai din pipa si o sa arunc usurel undita in apa. O sa tin ochii intredeschisi in spatele lentilelor de la ochelarii de soare, sa privesc gales catre pluta, fie ca imi trage, fie ca nu. Si o sa ascult asa ceva...

Goran Bregovic - Hop Hop Hop
Asculta mai multe audio Muzica

PS: De azi, incep sa numar la AMR si sa scriu cate un post in fiecare zi, numai despre Delta. Hai libaaaaa.

Ce bine sta sport.ro

2009-06-24T16:06:00.005+01:00

Nu stiu, nu ma intereseaza audientele cind scriu postul asta. Vreau doar sa remarca ca fata din poza e Sorana Carstea, calificata in turul 3 la Wimbledon...si cat de bine sta sport.ro.

Gogol Bordello si Taraful Haiducilor

2009-06-18T07:04:00.002+01:00

Unde sa fi fost si eu aseara, 17.06.2009? La Gogol Bordello la concert. Daca erau doar ei si iesea bine, dar au venit si tiganii lui Johnny Depp, Taraf des Haidouks, Original taraf. Vezi mai jos cum s-a terminat concertul...ca nu mai voiam sa plec acasa, atunci cind au inceput sa cante impreuna.

Multumiri pe aceasta cale lui Spielberg Mumu, care a filmat faza.

Tur de forta la nunta din Ardeal

2009-06-10T07:52:00.004+01:00

In weekend am fost la nunta. Asta e. S-a nenorocit si Flavius. Iar mireasa, Andreea, a avut grija sa imi bage spaima-n oase.
-V-ati mutat impreuna, imi zice privind la Oaki...
-Da.
-Aaaa, perfect, voi sunteti urmatorii. (Sa nu mint, am simtit fiorul rece cum se strecoara in oase si lantul greu, de fier cu bila cum se leaga de picior)
Chelnerita de ma voia beat
In rest, superb la nunta. La prima miscare, cind am vrut sa imi pun gheata in paharul de whisky, am daramat paharul cu apa minerala. Mi-am adus aminte instant de Alta-Mamaie, bunica din partea mamei, Dumnezeu sa o ierte. (Ovidiule, apa e pentru animale, sa nu le-o bei ca te injura. Lasa apa in pace, ca nu e buna nici in ciubote). Cred ca si chelnerita o auzise. Eu cerusem un whisky ca sa am pofta de mancare (canci, ca eram rupti in gura der foame si eu si Oaki, dupa un drum de 5 ore cu autocarul). Beleaua e ca voiam sa beau un singur pahar si sa testez apoi cal;itatea vinului alb cu apa minerala. Numai ca am iesit la un dans si chelnerita mi-a facut iar plinul. Ok, ling si zama de ploshna numarul 2 si noroc ca am fost cu ochii pe ea. Ma urmarea cu sticla de whisky. Apoi, ca sa fie sigura ca am priceput mesajul, imi transmite ca pot sa vin si de la Bucuresti sa imi fac nunta acolo. (Alta frateee, ce aveti cu mine, nu mai poate omul sa se bucure de burlacie. Asistata si aia, e drept, ca m-am mutat cu Oaki, dar...totusi)

Babele si domnul Morsa
Domnul Morsa e porecla pe care i-a dat-o Oaki dj-ului. Mare de tot omul, ziceai ca m-a inghitit si pe mine si pe Flavius. O mustata de aia ardeleneasca zdravana, atitudine de dj la concert rock si piese gen...asta de mai jos. Pe care am dansat de am rupt.

Marina-'Geaba sunt copil sarac
Asculta mai multe audio Muzica »
Iar la plecare, mama lui Flavius a tinut sa imi ureze drum bun: Vezi ca tu urmezi cu nunta Ovidiule. Da... lasati... Pe vale ma duc si pe deal ma intorc... nu am casa, nu am bani, nu am in lume dusmani... dar am vreme de iubit si rachie de beut.... heeeeiiiiiiiiiii

Balada Saracului
Asculta mai multe audio Evenimente »

Regrete de Oaka
-Bufnilule, dar in Ardeal nu se joaca Brasoveanca? Dansul ala cu 3 pasi in fata, 3 in spate, stanga-dreapta? Sau Ofitereasca, aia cind danseaza baietii si bat din picior? Sau Schioapa...
Lasa ca le bagi tu la nunta ta Oaki... he he he he.

Turbareeeeeee

2009-06-04T09:34:00.006+01:00

Vine concediul Adica am turbat. Iremediabil
-Vezi ca ai o spuma in coltul gurii, mi-a spus azi Oaki dupa ce i-am aratat poze de la Regata Marii Negre, poze cu niste veliere de imi curgea bala pe tastatura. I-am raspuns ca am doua spume in coltul gurii. Una era de la viitorul concediu. Care va avea 3 parti.Partea 1 - baieteasca
Nu e nume de dans popular, precum Fecioreasca. E baieteasca. Adica gasca de baieti pleaca din Bucuresti in jur de 10 iulie, poate 13, ca sa fie cu noroc. Deplasarea cu masina la Tulcea, de acolo cu nava la Sulina. In cateva zile o sa apara si Andrei, prietenul la care stam, o sa aduca cele doua caiacuri si canoea, sa ne dam pe Golful Musura, sa mergem la pescuit, sa facem baie la mare, sa jucam un volei pe plaja. (A se citi... facem toate de mai sus, plus o sa bem bere si o sa mancam hamsii pe plaja, o sa combinam la sec si demisec cu apa minerala de o sa albim). De partea gastronomica... ce sa va mai zic. Tanti Gafina sa traiasca, pentru ca nu o sa ne lipseasca o ciorba de perisoare de crap si chiftelutele de stiuca. O sa facem iar gratar cu carnaciori de oaie si ciuperci umplute cu sunca si cascaval, o sa mermelim un catel de usturoi cu lamaie, iaurt si rosie coapta pe gratar... o sa zacem intinsi sub umbrarul lui Andrei, ardem spirale impotriva tantarilor si povestim. O sa stau dimineata tolanit pe scaunul confortabil de la terasa restaurantului Jean Bart, care e fix pe faleza Dunarii, si o sa ma uit in sus pe rau sa vad barcile si vapoarele cum se plimba. Totul, cu o cafea tare sub nas.

Partea a 2-a: Broscateasca
Broscateasca e acea perioada de concediu din viata mea in care o sa stau alaturi de micro batracianul meu care ma va cicali."Iar ai baut, fumezi prea mult, de ce nu trage pestele, unde e bibanul ala nehalit ca nu se mai misca deloc pluta, mi-au mancat pestii rama, nemernicii, nenorocitii, hai in apa sa ne scaldam, hai sa mai stam, hai sa luam mancare, vorbeste cu Andrei sa mergem cu caiacul in golf sa vedem pelicanii...daa...bunuttttuuuriii, sa cumparam jeleuri, iar ai baut Bufnilule, vezi sa suni sa faci rezervare la nava rapida, hai sa mergem, ia-mi si mie bagajul, fa-mi un pic pe mina ca imi e rau, abia astept sa ajung la mama mea acasa sa ma destind, off ce cald e". Adica fac o saptamana de mare la Sulina cu Oaki. Ce sa ii faci, daca o iubesti, ii suporti toate mofturile si ii mai faci si un capriciu.

Partea a 3-a. Safari Delta
Initial am vrut sa fie o mare partida de pescuit, la somn, stiuca, rapitor, ceva ceva acolo. M-a deturnat Andrei de pe drumul asta cu o propunere simpla.
-Avem un caiac de 3 persoane in care stau 2 insi linistit, canoea de 2 persoane si inca un caiac de o persoana. Hai sa facem o gasca si sa mergem de la Tulcea la Sulina, cu ele, pe apa.
Parca mi-a pocnit creierul. Normal ca ma duc. O sa stam la cort, o sa mancam conserve, o sa dam din brate toata ziua, o sa port nemernicia aia de vesta de salvare care ma strange, o sa ma bata soarele in palaria Indiana Jones originala, primita de la amicul Oltean, o sa ma piste tantarii cum pot ei mai bine, o sa dau la peste din caiac, o sa fac baie in ghioluri si o sa intram pe tot soiul de canale sa vedem pasarile, enotii, mistretii si cate or mai fi pe acolo. O sa fac concurs de pescuit seara, o sa beau un sprit la prima oprire linga civilizatie, o sa mananc gratar cind ajungem la Sulina, o sa miros a alge si o sa se termine totul sub dusul lipovenesc din curte de la Andrei, unde apa incalzita de soare iti pica pe crestetul incins.

ConcluzieDaca o sa vedeti pe strada un munte de om cu spume in coltul gurii, stati calmi... nu e gripa porcina, aviara gripa lui Boc sau alta maladie. Eu sunt... merg si ma gandesc la concediul de anul acesta.

Muzica de uns streangul cu sapun

2009-05-29T12:29:00.005+01:00

Azi e vineri.. o vinere de aia de nu se mai termina, de nu se vede soarele si nu se mai incheie programul de munca. Si am dat si peste Ederlezi Avela, piesa din Vremea Tiganilor. Vine Perhan de la furat din Italia, la femeie... si aia bortoasa. Auzi piesa de ascutit briciul...

Nu ca Ederlezi, varianta simpla, ar fi mai rea

P.S. Dupa ce am scris postarea asta am mai aflat cate ceva. Cantecul Ederlezi avela e cantec de plecat in armata, de aia e si asa de trist, cred. Cat despre Perhan, eroul din primul videoclip, fara sa stiu am bagat o faza. Muzica de uns funia cu sapunul... pai actorul din Vremea Tiganilor chiar s-a spanzurat la 30 si ceva de ani. Si nici nu avea studii de actorie, a fost ales din ochi de Kusturica.
P.S.1 Si la cererea lui Mumu am reactivat comentariile.

Ma mut. Cu gagica

2009-05-28T11:36:00.004+01:00

Pentru ca in viata exista un ciclu absolut normal: te nasti, te simti bine si te nenoroceste o femeie, apoi mori... am decis sa las natura sa isi urmeze cursul. Asadar din data de 1 iunie 2009 inceteaza studentia mea prelungita.

Ii las pe Olteanul si pe Melcul sa mai benchetuiasca si fara mine. Ma las de berile tarzii in fata televizorului cu baietii, de filmele pe dvd la care se ingramadeste Olt sa le vada cu mine, de impartitul baii cu inca 2 amici si... ma mut (APLAUZE) cu femeia (OFTAT TRIST SI DEZAMAGIT).
Adica ma fac si eu "baiet cuminte", ma uit la tv, dar cu femeia, beau o bere, dar cu musafirii care o sa imi calce pragul... si cu femeia, dorm linistit in fiecare seara... cu femeia, intru si eu in randul lumii, cum ar zice conservatorul Vasile Bufnila, care inca imi e bunic si acum, la adanci batraneti.

De acum, o sa ma invat sa nu mai impart la 3 totul, ci la doi. Nu o sa mai plec de nebun prin oras sau la baute cu baietii, pentru ca... merg cu femeia. Iar cand nu o sa am chef de curatenie, (ster praf, aspirat, ordine in dvduri si cd-uri) o sa ma boscorodeasca tot... femeia.
Cat despre bunicul Vasile, sa spunem ca Oaki e tot ce nu voia el de la femeia mea. "Ovidiule, ti-am gasit eu o fata buna ma, da bunaaaa. A lu Scanteie. E mare asa, cind mergi la padure sa aduci un copac pentru foc, ea tine de la radacina si tu de la varf".

A, iar ca femeia sa nu isi faca iluzii ca voi fi barbatul perfect, ma mut undeva aproape de fosta locuinta pe care o imparteam cu baietii. In caz de nostalgie, sar parleazul.

Si pentru ca tot m-am apucat sa ma mut, sper ca in curand sa ma mut si la casa mea. Indiferent unde va fi: Sibiu, Cluj, Braila, Onesti, Londra, Cannes, Melbourne.

Oftica, ofticati, razbunari, tampenii

2009-05-23T09:05:00.011+01:00

De cele mai multe ori nu puteai ramane calm in gasca noastra. Te scoteau din minti baietii. In diverse situatii iti venea sa iti iei campii si sa te duci de nebun pe coclauri. Nu numai eu eram aici victima, ci faceam cu randul.

Turbare
Cel mai nasol era pentru mine cand avea Frax chef de aventuri. Asta nu ma lua nici in ruptul capului. Ne santajam reciproc. "Te spun lu` mama ca fumezi. Dar si eu te spun ca fumezi". Asa ca nu avea niciun pic de chef sa se impiedice de mine cind facea cate o golaneala. Prostia cea mai mare era ca alde Grasul si Sperila erau ca niste catelusi, abia asteptau sa fie bagati in seama de cei mai mari. Frax radea de murea cu Stan si Bran ai gastii, asa ca ii cara dupa el. La film, pe Perchiu, la baie, la strand, pe Red, dupa rame la ferma la Slobozia, la fotbal... iar eu ar fi trebuit sa raman de papagal in urma lor. Pe naiba. Ma tineam dupa ei ca scaiul de coada maidanezului.
-Mars ma acasa, ca te bat acuma... incepea Frax dialogul civilizat cu mine.
-Nu ma duc nicaieri, ce?
-Ba ... nu auzi ca te bat de nu stii ce e cu tine... si in loc de punct la fraza, imi trimitea o scatoalca. Faceam pasul inapoi, astia o zbugheau si eu dupa ei.
-Du-te ba Ovidiu acasa, ce ai? Lasa ca mergem noi dup-aia la baie, se baga si Grasul in seama. Asta se temea ca era mereu ultimul la fuga si il ajungeam imediat. Asa ca nu puteau fugi de mine. Frax si Sperila erau deja departe iar el trebuia sa mearga cu mine. Pina la urma apelam la parinti si tot trebuia sa ma ia Frax la peste a doua zi.
-Daca nu il iei si pe Ovidiu la pescuit, nu te duci nici tu, punea mama capat certurilor dintre mine si Frax.
-Vezi tu pe dracu... ai rame? N-ai? Ai undita? N-ai...ti-o arunc eu in apa. Ai carlige si nailoane? N-ai. Ce dracu sa cauti tu la peste?
-Lasa ca iau de la Grasul sau de la Gogosar (cei mai milosi din gasca) si tot dau la peste...
-Daca te prind la un pas distanta de mine, te arunc in Belci (lacul unde mergeam) si te tin acolo.
Vax-albina. I se facea mila si imi lega el carligele cind ma vedea cu janghinele alea de undite de la Gras.

Criza pe balta
Ne treceau repede supararile fratesti. De la primul scaldat in apa si primii carasei care trageau, uitam si de ce ne certasem. Dar incepeau alte belele. Grasul si Sperila puteau fi declarati oficial prostii satuluii. Sa te fereasca Dumnezeu sa te fi pus linga ei cand pescuiau. Urlau la tine ca le strici norocul, ca nu le mai trage pestele daca vii si tu, dar stiau sa vina sa iti ceara rame, tigari, un foc, un capat de nailon sau un carlig. Grasul era primul care turba. Avea niste undite demne de comuna primitiva, pe care le tuna cum stia el. In loc sa faca undita din cotor si sfichi, cu varful mai lung, el lua un ditamai parul, la varful caruia lega un varf de salcie de 20 de centimetri. Primul pestisor, nici macar cat palma, ii distrugea capodopera inginereasca. La a doua lansare, agata sigur o buturuga si incepea sa smuceasca. Lasa in cioata si carlig si plumbi si pluta si nailon. Dadea de pamant cu tot arsenalul, facea undita bucati, insotind operatiunea cu niste racnete de se ascundeau pestii taman pe malul celalalt. Dupa ce fuma un chistoc pescuit de pe drum si tinut in borcanelul de mustar, pleca cu miloaga la Sperila. Rugamintile fierbinti erau acompaniate de un pumn bine tintit sub coaste si fuga cu undita amicului schilod. Apoi, sa te fereasca soarta sa ai bafta la peste. Prindeai un chitic...se uitau la tine cu interes. Il prindeai pe al doilea, aveai inca 2 undite linga tine. Pluta linga pluta. Carlig linga carlig. La capatul unditelor... zambind tamp si clipind des... blonzii Gras si Sperila. Te intrebau orice, numai daca le dai voie sa stea cu tine... NU.
-Auzi ma... dar voi ce mama dracu vreti aici. Uite ca Dragos prinde de rupe... ce cautati linga mine?
-Taci ma... vorbea soptit Grasul. Cum dracu sa ma duc linga Hazdrubal...ma arunca ala in apa si imi rupe si undita pe spate. L-a auzit Frax ca ii zice Hazdrubal (ura porecla asta) si i-a futut un sut in cur Grasului de a pescuit toata ziua la 100 de metri distanta de Bufnila cel Mare. Cand prindea cate un carasel amarat sau o reginuta, rasuna balta.
-Uite-l baaaaaaa! L-am luat cu rama rosie de Onesti, ca ea alta nu gasesti.
-Il sparg. gata. A urlat toata ziua si nu mai trage pestele. Atat auzeai de la Frax, apoi un suierat estompat si un ditamai bolovanul ateriza linga Gras, in apa.
-Mai prinzi tu peste acolo, cind o zbura porcul.

Razbunarea lui Sperila
Gogosar punea botul la faze de astea, cind unul sau altul anunta o captura. Si chiar mergea linga Gras sa dea la peste. Daca era Mihalcea cel mare, musai sa apara si cel mic. Sperila se prezenta la raport cu intentii clare de a fi aruncat in apa. Incurca unditele, il agata pe Gogu, radea de el ca nu stie sa ii desfaca mai repede nailonul, isi lua apoi cateva bucati in freza si aparea linga Frax. Incepea cu promisiuni ca ii aresteaza doar chistoace cu filtru daca ii da si lui un pestisor. Apoi se plasa strategic, la 20 de pasi de Gogosar si Gras, scotea de 23-30 de ori acelasi peste din apa, aia credeau ca tot timpul e alt peste, si statea cu mina pe bolovan.
-Ati vazut ca trage aici. Daca veniti linga mine dau cu bolovanul dupa voi, fraierilor. Va sparg capul, sa moara Bibi. Treceau cam 10 minute si Grasul era primul care venea, in ciuda amenintarilor. Sperila se facea spre el cu piatra, ameninta, injura, il scuipa, dadea cu piatra in apa si pina la urma il accepta. Cand venea si Gogosar, se convingea de teapa luata si isi alerga fratele pe toata balta. Cu undita confiscata, fara rame sau momeala, Sperila venea prin furis din boscheti si sarea in apa, fix in locul unde pescuia Gogosar. Sa te tii atunci urlete. Se termina totul cu o baie facuta de toti, apoi pranz comun. Vorba vine comun, ca parca era concurs: cine a adus mai multa mancare pentru Grasul care infuleca tot ce vedea in fata ochilor.

Polonic, eternul si fascinantul vinovat
Nu conta ce se intampla, orice mic lucru facut in comun ne dezbina. Se stia clar ca primul care o fura e ala care e mai slab. Asa ca Luca era candidat la batalii. Jucam capra noua, ii dadeam o comanda pe care nu o stia, iar Grasul se trezea in bot, pe iarba. Polonic o fura, pentru ca nu putea sa mai fuga, asa tare radea de Gras. Jucam Prinsea, il prindea mereu pe Grasul, ca se misca cel mai greu. Pachidermul suporta faza asta de 2 sau 3 ori, apoi ala era... cara dubace cu nemiluita pe spinarea vinovatului. Mai accepta el sa fie umilit de mine sau de Sperila, dar la Polonic era deja alta treaba. Jucam fotbal si timp de 30 de minute se chinuia Grasul sa dea un sut ca lumea pe poarta. Cind il sfarsit nimerea poarta, il nimerea si pe Luca. Deh, omul era portar. Sa te tii atunci altare, inaltari, biserici si acatiste la gura ghinionistului.
-Daca nu o lasi pe urmatoarea te prind la baie fraiere si te inec. (Amenintarea era cat se poate de reala. Grasul inota foarte bine, doar eu il intreceam. Sperila, cat era el de fusiform si-o lua de nu se vedea in apa). Cum Polonic nu era dispus sa lase vreun gol. L-ar fi omorat cu bataia coechipierii mai mari. Asa ca se transa totul la strand. Incepeam prin a juca prinsea (leapsa), dar nu puteai sa o dai mai departe decat daca il atingeai pe cap. Dupa o juma de ora de chinuri, Luca mai ca voia sa iasa din apa. Ne lasam prinsi, sa nu ramanem numai 3 oameni. Cand sa iesim, la scara strandului, Grasul ne ceda prioritatea, ca niciodata. Isi lasa capul pe spate in bazin, sa isi dea parul lipit de teasta, pe spate. Am trecut, eu, Sperila, dar la Polonic nu a mai rabdat Grasul. I-a tras chilotii jos de pe el. Noroc ca asta a sarit repede inapoi in apa, altfel vedeau toate fetele ce mandrete de cocosel se afla in posesia lui Luca. Asa am descoperit si noi de ce e bine sa faci baie in slipi si de ce e cel mai bine sa ai snur la slip. Iar snurul sa fie legat bine. Oricum, Grasul era extrem de fericit acum. Inota pe linga marginea bazinului, in bras si tipa la Luca.
-Baaa, Polonic, ia vezi daca am mamaliga intre dinti, si se arcuia, intra cu capul in apa, sa i se vada curul alb, de pe care in prealabil trasese husa de tanc numita chilot. In timp ce noi ne stricam de ras pe Gras l-au dat afara oamenii de paza. Nu era o priveliste tocmai placuta curul lui.
SA NU UIT, POZELE SUNT DE AICI, DE PE SITE DE LA AMICUL CLAUDIU STEFANESCU - WWW.ONESTIONLINE.RO

SF-ul a murit

2009-05-18T18:28:00.012+01:00

Sa ma trazneasca Sfantul Ilie, seriful fulgerelor crestine si Zeus, tata vechiului si mai ales anticului fulger daca nu sunt deja parte a unui film SF. Nu ma cac pe mine aiurea, dar am senzatia ciudata ca sunt actor intr-un Matrix combinat cu Terminator. Sa vezi de ce.

The Machine is taking over
De dimineata, ca lunea, ma duc sa ii platesc o rata la faculta gagicii. Oaki la munca, eu la banca. Pina ajung in Victoriei, pina dau de banca...povesti si vrajeli. O gasesc totusi.
-Vezi ca sigur e un nene acolo. Te invata el exact cum sa bagi bani in automat, ma asigura gagica. Buna treaba, gandesc, avem masini de uploadat bani, nu doar de downloadat. Eu cand ii vad pe amicii mei linga un ATM le spun ca fac vraji ca Harry Potter, scot bani din pereti. Iar de cand romanasii cloneaza carduri...scot tot salariul de pe card si il dau din mina. Nu am incredere in masinariile alea deloc. Ce sa ii faci...generatia veche, old school.
Gasesc masinaria. Dau sa ma apuc de niscaiva operatiuni...canci masinaria. Avea un ecran colorat frumos unde scria cu ros-albastru (lua-v-ar naiba de stelisti) ca nu merge. Intru in banca.
-Buna ziua... catre unul din cei 3 functionari decupati din filme cu multinationale.
Isi acopera tipul casca mica de telefon care dadea sa ii intre in cavitatea bucala si scuipa un salut politicos, de firma cu staif.
-Cum e domnule cu automatul asta... ca nu merge...fac pe taranul cu caciula in mina la boier. Ca si taranul...canci salvare.
-Mai e unul dupa colt, mergeti acolo daca asta nu functioneaza.
Dupa colt... alt automat, vechea problema. Nu merge. Revin la cei 3.
-Vreau sa platesc o rata de facultate...
-Doar la automat, ma ia o colega a colegului de ma lamurise bustean.
-Nu merge niciunul.
-Mai sunt in Bucuresti, incercati acolo...la Mihai Bravu, vizavi de Victor Babes.
-Dar nu e niciun om, la un ghiseu, sa incaseze niste bani?
-Nu. Sa aveti banii in hartii de 100 de lei, aparatul nu da rest, sa stiti cnp-ul si a cata rata este...
-Chiar nu puteti sa imi luati banii?
-Nu
-Am inteles...
-Cu placere, da demoazela replica...
-Nu v-am multumit! Am spus doar ca am inteles.

Filosofii cu burta goala
Ranjesc satisfacut si ies. Ma simteam ca pampulica ala din Terminator, de tre sa se bata cu masina. El cu numele de John Connor si cu bata amarata impotriva unor masinarii de trag fulgere pe cur si arunca bile de foc din ochi. Neo din Matrix ar fi fost bun acuma. Sau pustiulica ala din Heroes, de vb cu masinile si alea fac doar ce vrea el. Iar bancile si sefii lor...Cum ba frate...vrei sa imi iei banii, sa ii dai la curve, pe tigari, pe alcool, pe vacante, pe droguri, pe casa amantei, pe papuci de casa ptr cind iti vine soacra, pe jaluzele, pe always la nevasta, pe bijou-uri la amanta... dar nu pui mina pe bani, ii lasi masinii. Pai daca vrei sa imi ei banii, ia de ma priveste in ochi cind o faci. Iar aia 3...pareau sclavii masinii, nu se luptau cu ea...o serveau. Stransesem un milion de draci in mine, era ora 11...pierdeam clar filmul, ca voiam sa ajung si la Ingeri si Demoni. Sa mai astepte Tom Hanks, imi zic... si cobor la Victoriei. Bag niste mermeleli de alea de patiserie in mine si ma duc la Muncii, sa bag banul in masina dracului. Mai un sudoku...ajung repede cu metroul si ..alte aventuri.

Ultima picatura
In pas voios de pionier premiant ma indrept spre banca. Citi bank, de astia e vb. Facam calcule, hai ca poate ajung la Cinema Pro, ca la 12,15 e filmul. Vad de la distanta sigla. Tu-ti sigla ma-tii de banca. Stati-ar curentul la toate masinariile, sa nu mai poata nimeni sa incaseze banul de la noi...sa va vad fara salarii platite! Funtionari tampiti. Dau sa bag banul in fanta aia.... surprizaaaaa.
Acest aparat este momentan indisponibil. Va rugam reveniti!
Sa moara ma-ta de masina cu surubul din capatana aluia de v-a instalat. Lua-ti-as circuitele in surubelnita de aparat prost. Manca-te-ar rugina de cutie de tinichea, ma-ta era tractor si tac-tu masina de tuns iarba... dar intru in banca, sa il vad pe un lacheu al masinii cum zambea tamp de dupa masa...
-Nu merge, nu?
-Nu..nu merge, ii raspund. Ma gandesc ca e si asta un pui de mecanic, ca baga 2 deshte in aparat si o sa fie totul ok. Cacat, are alte solutii.
-Mai stati vreo juma de ora, ca isi revine sigur...
-Poftim?
-Mai stati o juma de ora, ca isi revine...
-Stati sa pricep... nu vreti sa imi luati banii personal, cu mina. Dar ma puneti sa astept de bou, afara, in caldura...cam cat o sa aiba chef aparatul sa stea asa... pina isi revine...?
-Da, stati ca isi revine in jumatate de ora...
-Unde mai aveti o sucursala?
-Aaaa...
-In zona Titan..aveti?
-Nu, daca vreti in Tei.
La faza asta deja eram turbat. Am vrut sa o bag pe aia, ca Puiu Calinescu in BD (Nici nu va salut! Buna ziua), dar am preferat sa dau cu termopanul de perete in drum spre statia de autobuz.

Filosofii cu burta plina
Aici...canci casierie...adica nexam bilet ptr 311. Mi-am adus aminte ca la Danutza mea la Braila au deja automate de bilete. Dar daca ramane si masina aia fara bilete... Si daca ma prinde controlorul fara bilet si imi fute o amenda de juma de milion... Pai sa nu iau cheia franceza si sa vin sa va fac masinile praf? Cum dracu masina face tot si la banca, in timp ce lache ala de om sta si ma anunta doar ca in juma de ora o sa isi revina masina. Pai nu trebuia sa fie invers faza asta? Ce vrajeala de film e Matrix, ce abureala e Terminator... traiesc deja intr-un sf. Asa ca mi-am anuntat gagica ca ii platesc taxa maine, m-am dus acasa, mi-am luat Olteanul casei in primire si ne-am dus la Auchan. Halit o mancare fada, fara gust la ceva restaurant romanesc din food court si apoi m-am calmat de tot la cinema. Doar noi doi, singuri la Star Trek. Nu mai era nici naiba...deci SF-ul e mort. Filmul...ft tare daca iti place actiunea, daca vrei efecte si alte alea... in rest... nexam sf. Au bagat si un final de ramai masca si se pisa pe creatorul serialului original. Mi se pare normal...Roddenberry e dus in spatiu sub forma de cenusa a cadavrului... iar bagabontii tre sa scoata bani. Si au dreptate...s-a dus SF-ul...nu mai exista. Realitatea a ajuns din urma scenariile. Cred ca ma injura var-miu Ovidiu Bufnila scriitorul, la faza asta...dar asa simt eu. Ca moare SF-ul. Ca s-a dus dracu. Partea faina pe care o astept eu...sa apara odata teleportarea aia, sa pot avea casa la Onesti sau Sibiu si sa lucrez la Bucuresti sau la New York.

Deochiuri si descantece si vraji

2009-05-13T11:34:00.010+01:00

Cand eram noi mici, tot soiul de tampenii ne erau transmise de cei mai mari, iar daca nu aveai curea riscai sa ramai fara pantaloni pe tine. Asa de tare tremurai de frica. Dar bineinteles ca inventasem imediat remedii.

Daca treceam pe langa un caine mort, era culmea sa nu ne uitam. Grasul, cel putin, era avertizat de toti...
-Nu te uita Gras, ca e un caine mort in sant. (Imediat se ducea sa il vada)
-Boule... te-ai uitat...
-Si ce daca? Ptiu, parul tau sa putrezeasca si al meu sa creasca, baga repede Grasul descantecul pe care il stiam cu toti. Nici nu se putea altfel.

Chiar si eu am fost dus la o baba sa ma descante. Imi ieseau tot soiul de urcioare pe ochi. Da-i cu ceai de musetel, da-i cu kanamicina, de ma usturau si mai rau ochii, de toate.
-Fraiere, is numa 2 leacuri, ma anunta Grasul. Te duci acasa, iei o lingura de lemn, o incalzesti la foc, bine, bine... si o pui acolo. Se trage boala. Daca nu, cind te duci la wc, dai cu mina pe la cur si apoi pe la ochi, ca se spurca boala.
Am ajuns pe mina unei babete, vecina cu mamaia in Satu Catolic. Mi-a dat cu o secera prin fata ochilor in timp ce bolborosea una si alta. Ceva cu sa se duca boala si mai stiu eu ce. Aveam vreo 12 ani atunci, cred. Nu am mai avut niciodata urcioare.

Luca era cel mai bisericos dintre noi, asa ca ... normal, el se temea cel mai mult de pedeapsa divina. Nu aveai voie sa injuri de Dumnezeu, desi Grasul avea propriul Abecedar de injuraturi... Adica Altar, Biserica, Cruce... etc. Daca auzeam sau vedeam o cucuvea in jurul blocului, aia eram. Dispaream in casa ca banii romanilor la FNI. Nimic nu ramanea in urma noastra.

Sectantii. Astia erau una din marile spaime ale gastii. Nu stiam ce e unul, cum arata un sectant, dar stiam la povesti de groaza cu ei, de te durea capul. Ca trec prin fata casei de unde salta copiii, ii duc undeva si ii chinuie. Grasul chiar spunea ca il batuse pe unul.
-Stii ca mama lucreaza uneori pina tarziu la bar (o berarie din Piata Onesti) si ma duceam eu sa o iau, ca al batran era cam praf de matolit, lungit in casa. Seara, ora 10 sa fi fost... mergeam cu mama de mina si a venit un sectant...
-Da` de unde stiai ca e sectant...ma bag si eu in vorba...
-Taci ma, lasa-l sa zica, te bagi ca chilotii in cur, ma repede Sperila care asculta si cu ochii si cu urechile. Iar oratorul l-a rasplatit cu ditamai show-ul.
-Asa, cum ziceam, si vine ala frate si pune mina pe mine, din spate. Imediat, am inlemnit. Apoi mi-am adus aminte de Morote, schema de la judo. L-am prins de mina si l-am dat peste cap. A cazut, s-a auzit un trosc asa...cred ca i-am rupt mina sau i-am spart capul, ca m-a stropit parca niste sange. Mama plangea, am luat-o de mina si am fugit cu ea pina acasa.
-Dar de unde stiai ca e sectant?
-Nu auzi ba ca mi-a spus mama mai apoi...ce dracu. Numai aia merg asa si se iau de oameni pe strada... parca nu stii.

Serpii erau iarasi alta sursa de superstitii si nebunii. Prinsesera Grasul si Sperila 2 serpisori de apa. Le scosesera dintii cu batista si veneau cu ei pe mina in incinta. Grasul si-a vandut sarpele lui Tica, asta l-a omorat.
-Fraiere... nu tre sa omori sarpele. Acuma, vine perechea lui si te ucide, asa e la astia... se razbuna.
-Si de unde pina unde stie sarpoaica cine l-a ucis? De unde stie ca is eu...poate ca pe tine te cauta...
-Baaaa martafoi coclit, ramane imaginea ucigasului pe ochiul sarpelui, vine sarpoaica, o vede si apoi te cauta si te omoara.
-Adica nu te-a vazut pe tine cind l-ai luat de acolo, de la balta si ma vede pe mine la 4 kilometri distanta... bravo ma.

La pescuit existau de asemenea superstitii. Sperila o avea pe cea mai tampita. Se ducea in boscheti de cum ajungea pe balta. Sa se cufureasca. Sau sa sfinteasca locul, cum zicea el. Grasul credea ca e vorba de altceva. "Ala se sterge cu degetul la cur, sa ramana maglavais pe el si apoi pune mina pe scule, ca sa aiba noroc", zicea amicul meu. Rahat cu apa rece, Sperila era mereu pescarul cu cele mai putine capturi. Si daca prindea, tot lasa gura juvelnicului deschisa si fugeau pestii. Cat despre noroc...mai mereu il batea Gogosar la pescuit.

Daca te durea capul cind era copil si daca te simteai rau... era clar ca esti deocheat. Remediul sigur si simplu era sa ti se citeasca "Tatal Nostru". Rugaciunea asta te scotea din orice belea. Grasul era doftor de soi la asta...
-Tatal nostru... aaaaa.... ba Luca, m-a luat cascatul. Sa stii ca asta e descantec greu, daca nu reusesc sa iti spun Tatal nostru... serios iti spun, ca nu stiu cum si daca mai scapi. Normal ca scapa, doar mai era faza aia cu stinsul de carbuni. Se ardeau 4 paie de chibrit, se stingeau intr-o cana cu apa si se bea din 4 parti, ca la semnul crucii. Noroc de strabunica-mea ca ne-a invatat asta, murea Polonic deocheat.

Din lista lunga de superstitii erau cateva care se cereau indeplinite zilnic. "Nu te sterge de cacat, daca ai calcat in el, ca iti aduce noroc si bogatie", sau.. "Nu calca pe liniile din pavaj ca alea iti aduc ghinion" sau... "Mi se zbate un ochi si o sa mananc bataie acasa (Normal, daca le furai banii parintilor)" si "Ma mananca palma, o sa primesc bani". Se stia de la sine ca ...de departe...cel mai grav blestem era ala de mama, asa ca atunci cand le pocneam tancii tigancilor si le auzeam blestemand te trezeai cu noi invartindu-ne pe la biserici. Si bateam la puradei ceva de jale.

Cand ne loveam sau ne zgariam, aveam propriile leacuri. Polonic era cobai de obicei...
-Pune o frunza de patlagina, ca trece imediat, am citit eu intr-o carte... saream cu gura.
-Ete canci... patlagina. Ba Ochi, daca era asa de buna... cum naiba de o mai gasesti peste tot, nu o strangea careva pe toata sa o faca medicament? Da ba Polonic cu scuipat, ca asa fac si cainii si le trece.
-Vrajeala... o speli si o lasi asa. Sau dai cu cacat pe taietura, face crusta, se usuca si cade. Sa crape Bibi de te minte baiatul... se alatura si Sperila conversatiei.
Polonic facea tot ca el. Ii punea pe niste pustani de pe scara lui sa il pupe in genunchi si le spunea ca asa o sa treaca. Ce vreti, ne lipsea noua tigla de pe casa, darminte noii generatii. Ne stricam de ras cu aia mici... ce eram noi de prosti, dar ei.. Pina a aparut Google si s-au mai desteptat.

Bulgarian fishing

2009-05-08T09:39:00.011+01:00

Eram in plimbarea pe faleza cind am ochit locurile de pescuit. Diguri sanatoase, nu foarte inalte, doar 40 de centimetri iesite din apa. Sa tot dai dupa stavrid si guvide acolo. Asa ca am decis sa iau unditele, Oaka si sa dau la peste. Cred ca si ea abia astepta, ca a pus mina pe un mic harlet si a sapat dupa rame in gradina de la vila. Gasit 2 rame amarate si am plecat spre diguri cu gandul sa saracesc populatia de scoici a Balcicului. Sau sa gasesc macar niste garzi. Ca la paine nu aveam chef sa dau. De cum am aparut noi pe dig i-a luat rasul pe bulgaroi.

Primitvii dracu`
Patru insi si o insa se inghesuiau in capatul digului. Unul din ei, cred ca era vedeta grupului, poseda o lanseta si ceilalti se uitau la ceafa lui cu veneratie. Ala se amuza cel mai tare cand vedea vergile mele. Restul gastii aveau niste pripoane rudimentare. Si erau mandrii de ele. Adica firul era trecut pe niste role, fara lanseta, mulineta sau alte chestii. Exact cum aveam eu in clasa a doua cind o lanseta costa prea mult pentru un pustan care facea rost de bani doar cand dadea atacul la buzunarele tatalui. Ma fac ca nu vad, nu aud si desfac liniile. Pun totul in ordine si pentru oaki si dau cu rama. De 5 ori a tras, de 5 ori am scos peste. Hamsii. Micute. Ma gandeam sa le arunc inapoi, dar mi-am amintit ca Jorjel adora hamsiile. Si zic sa le tin. oaki...pescuit in stilul ei. Nu stie sa intepe, asa ca primul peste a iesit din apa, a dat cu capul de dig si a cazut inapoi. Beleaua dracului... se lovise la encefal de nu mai putea inota si statea acolo.
-Ovi... eu incep sa am mustrari de constiinta. Ca nu vreau sa ii omor, vreau doar sa ii pescuiesc.
Eu... ce dracu sa zic, ca in secunda aia eram cu briceagul in mina si taiam o hamsie in bucatele sa dau la pestisor. Las ca ea si imi vad de treaba.

Tzatza
La un moment dat apare un bulgar cu o bere in mina pe linga noi. Se uita la undite ca la a tzashpea minune a Balcicului si se baga in seama.
-@@#$%^&)_)_%
-Ne bulgarski... romanski, ii strepezesc doua parole. Du iu spic inglish?
Si incepe bulgarul sa dea din el cuvinte din limba batranului Will ceva de speriat. Il interesa tot. S-a holbat special la montura de guvid, la cum sunt legate carligele, iar cand a dat de rama a cascat okii cat ceapa din gradina bunica-sii. Ii spun ca sunt worms. Ca de unde. Din gradina. Noroc ca m-am ferit un pic, asa ii iesisera ochii din cap. Nu putea sa ma creada. Isi da cu parerea ca sigur nu prind nimic. Ii arat hamsiile de pe dig.-Tzatzaa.... urla el fericit. (Clar, halea si asta hamsii la fel ca Jorjel) Mi-a spus apoi ca la ei guvidul se cheama popciko, s-a mai foit pe acolo si intre timp apare si o cladire istorica blonda linga noi. Era o blonda cat castelul reginei Maria, care pescuia si ea. Se uita la tzatze ca sfecla in gura vacii, fara sa priceapa de ce nu prinde asa ceva cu priponul care ii spanzura in mina cat piciorul meu. Oaki, profita de poliglotul cu chelie si bere in mina sii ii cere femeii niste midii, ca ei la asa ceva pescuiau. Ne da.

Dupa guvid
Am prins undeva la 40 de hamsii si un guvide gras de tot. O capatana monstruoasa, o gura cat China pe harta si o asteptare de 5 minute pentru el. Ma innebunisera hamsiile si eu voiam guvid. Nu am mai dus hamsiile acasa, le-am lasat la apa. Am vrut sa le dau bulgarilor guvidul, ei faceau pe fitosii acum. Aveau o galeata intreaga de guvizi, dar cind le-am dat eu pestele...cica nu, sa il elierez. Am zambit frumos si am spus dand politicos din cap...
-Ba pe-a matii de ceafa balcicheza. Si i-am dat drumul guvidelui care implinea o ora de stat pe dig cu mine. Cum a atins apa, cum s-a invigorat si...dus a fost. Nu avea nici pe dracu. Branhia ma-tii azi si maine de guvide bulgar. M-am dus acasa si nu puteti sti cu ce placere am infundat cutitul in calcanul cumparat din cherhana. A iesit brici gratarul.

Balcic

2009-05-06T14:06:00.006+01:00

Ori aveam eu asteptari prea mari, ori auzisem numai lucruri bune despre Balcic... naiba sa ma ia. Cert e ca nu am fost dat pe spate. Dimpotriva. Credeam ca ne va astepta careva cu bratele deschise. Pe naiba. Balcic e un soi de orasel comunist peste care s-a suprapus un sat de vile grecesti. E terasat, e plin de vegetatie si de o tristete proverbiala pe care nu am gasit-o nici in Bacaul lui Bacovia. Dar vilele sunt cu gust si oamenii...lipsa. Prin toate satele prin care am trecut...pustiu. Nu tu un mos la poarta, o baba cu o surata la barfa, un copil cu bicicleta. Lipsa, pauza, gaura, ioc. Senzatie de pustietate, de chestie aiurea, de ... nu ma simteam in largul meu cu localnicii ascunsi. Traiesti cu senzatia ca is toti ascunsi pe undeva, asteapta sa te simti bine si vin sa te haleasca, ca in filmele horror. Acum, trecem la povesti.

Gratar master

Adica eu. Serif de gratar. Facut foc, baut o gura de zama de plosnita, care m-a convins definitiv ca e mai bun spritul. Nu am reusit sa il conving si pe Jorjel, care e ramas pe vinul lui, Sauvignon Blanc Premiat de Jidvei. Iar daca ala nu e, nici omul nu bea. Nu a fost sa fie. Asa ca am combatut la vinul ala (2 sticle de Jidvei) pina s-a terminat. Adica in jur de 4,30. Trecusem la a 3-a sticla, dar din motiv de picioare extrem de reci la gagica... am disparut in camera. Mi-am jucat rolul de calorifer pina pe la 10, cind tot Jorjel ne-a dat desteptarea. Schimba lei in leva, plateste cazarea (ft ieftin) si hai la masa. la mult laudatul Arici. Unde servea un nene de stia romana. Numai cind ne lua comanda, la final ne-a injurat pe bulgareste. Cam asa as fi facut si eu daca eram acasa, dar cel putin nu ma mai faceam ca imi plac clientii. Asa ca m-am jurat sa nu mai halesc acolo. Desi fac aia o dorada la gratar de te lingi pe degete. Si da, m-am indragostit iremediabil de pestele asta. Mortal de bun. Ca si berile. Daca ajungi la bulgari, sa bei oricand Zagorka si Kamenitza. Foarte bune.

Faleza

Merita, asta e o chestie care merita vazuta la Balcic. Multe diguri ok, port super fain cu vapoare si vaporase. terase exact deasupra marii, dar plaja e ca in Caragiale. Sublima si...lipsa. Adica... o gasca de copii romani cu lopeti si galetuse ii lasa pe bulgari fara nisip in doi timpi si 3 miscari. Asa de mareeee e plaja. Dar terasele sunt ft ok. 2 leva o bere, adica 5 lei romanesti. Gagicile bulgarilor... fugi cat poti, nu vrei sa dea camionul peste tine. Si dupa o sesiune de plimbare, bere, vizionat lebedele de pe mare si vasele din port, am ajuns la cherhana, sa luam peste. Numai ca era in jur de ora 3-4, asa ca mai aveau vreo cativa guvizi amarati. Am cerut in romana un calcan... si imediat i-au luminat unuia okisorii. M-a bagat intr-o ghereta a lui si cind a deschis o lada frigorifica mare cat mine, mi-au scanteiat mie okii. Stateau calcanii unul peste altul. Am luat un calcat de 2,4 kile, asa ceva... a fost bestial pe gratar. partea cea mai rea a fost sa ii rup oasele si mai ales pielea aia nenorocita. Nici cutitul nu voia sa taie. Dar a iesit bestial pe gratar. Iar ca sa alunece l-am spalat bine de tot cu lapte de magar. Esemilch, de la firma de vinuri Targoviste. Bulgareasca. Vinul alb si demisec...se ducea pestele la vale cu viteza incredibila. Si iar seara de povesti si sprit, planuri si vise. Si cantau mierlele alea noaptea de ne venea sa ne legam de stalpii casei, sa nu mai plecam. Avea o curte si o gradina superbe. Cine a fost la o vila greceasca stie despre ce vb. Cine nu, sa se uite aici.

Duminica, mai ca nu ne venea sa plecam. Am lasat insa Balcicul deoparte si dusi am fost la Laraklia, sau cum s-o fi chemand capul ala. Sa vedem cetatea. Plin de rapita, de moristi eoliene si de cormorani. Nu erau Gerard si Torres acolo, dar erau pasarile. M-am benoclat bine dupa delfini, dar pufosii nu se vedeau pe nicaieri. Si am ajuns apoi acasa, franti, rupti de oboseala si cu nervii in piuneze. ca sa intri in Adunatii Copaceni, unde E70 trece de la 2 benzi la una...coada de cativa kilometri si o ora jumatate. Prea ne obisnuisem cu drumul bun. Maine va spun cum a fost la pescuit la Balcic.

Balcic - non amour

2009-05-05T12:43:00.004+01:00

Balcic, 1 mai, etc. Noroc de gasca cu care am fost, altfel nu cred ca ma simteam bine. E un amestec de comunism si insula greceasca la Balcic... iar rezultatul nu e tocmai satisfacator. Plaja? Daca te plimbi pe faleza si ai clipit, nu o vezi... atata e de mica. Portul de iahturi? Superb. Trage pestele insa, hamsia si guvidul, terasele sunt ok, preturile... cam ca la noi, iar chelnerii la fel de smecheri si hoti ca aici. Pe larg... maine. Azi doar cateva poze. A, si am fost si pe la Kaliakria... ft ok si acolo.

Bufix=Spock

2009-04-29T08:40:00.002+01:00

Daca ai chef sa vezi cum iti sta vulcanian sau... alt personaj din Star Trek, joaca-te un pic cu aplicatia de mai jos sau mergi pe www.trekyourself.com. Am vazut si eu cum as arata ca Spock.

Cutremur!!!

2009-04-26T08:04:00.009+01:00

Am trait pina acum cateva cutremure. In ipostaze din cele mai ciudate. Cel de sambata seara, m-a prins la un sprit cu prietenii. Canapeaua din sufrageria apartamentului de la etajul 12, unde ma aflam, a inceput sa tremure. Lustra a luat-o si ea un pic razna, dar cam atata. Zic amicii ca a fost destul de tare, mie nu mi s-a parut. Am prins altele doua, mult mai tari si... mult mai misto. O luam in sensul invers al acelor de ceasornic.

2004 - cutremur tv
Era producator pentru rubrica sport de dimineata de la o televiziune de stiri. Adica munceam de imi sareau ochii, noaptea. De la 9 seara la 10 dimineata. Eram mereu inarmat cu cateva plicuri de ness sau nescafe 3 in 1. Prima grija, sa ma apuc sa traduc stirile care veneau pe fluxurile APTN, Reuters, etc. Si sa imi pregatesc un vraf de casete. Unele brut, altele rec, adica alea pe care imi inregistram stirile. Urmau alte proceduri de trista amintire, asa ca o scurtez. Stateam la calculatorul meu si scriam de tembel. La un moment dat se aude un soi de uruit si vad ca vraful de casete din fata mea, de pe birou, incepe sa danseze. Intorc capul in dreapta. Femeia de serviciu dadea cu mopul. Simte cutremurul, ridica si ea capul din podeau mopaita si dispare, exact ca in desene animate. Coada mopului mai sta cateva clipe dreapta, apoi cade. Ca in desene animate.
Intorc capul la stanga. Victor de la externe, un tip cam la 45 de ani, cu cateva foi in mina. Foile raman in aer, el dispare din cadru si apare brusc sub usa. Nu stiu daca el a impins-o pe femeia de serviciu de sub grinda usii sau daca a fost dezechilibrata, cert e ca femeia a disparut iar din vizor. Ma buseste rasul, se calmeaza placile tectonice, nu mai danseaza Casa Presei cu mine. Ma las pe spate, linistit si ma uit deasupra capului. In dreapta tv, in stanga tv. Daca ar fi picat... scriam blogul pe adresa bufix.raispot.com. Ma uit si sub birou. Aveam loc sa ma ascund acolo. Cam tarziu insa. Cert e ca nebunia a aparut dupa.

Andrei Gheorghe in the house
La 5 minute dupa toata faza, colega reporter de noapte, Irina, a si disparut pe teren, sa ia reactii de la babele speriate din Bucuresti. Normal ca a venit o caseta de imagini beton: babute pijamaliste care si-au tras paltonul peste hainele de somn, mosnegi in capotul de baie, cu servieta cu actele casei in mina si cu palarie de fetru pe cap. Toti cu gandul la cutremurul din 77. Eu stateam linistit la tigara si ness si ma gandeam la tot soiul de stirute sportive. Patruleasa isi facea linistita in cabina machiajul, ea trebuia sa dea ultimele jurnale, de 23 si 24, cei de la emisiunea economica povesteau tutror cum e sa te prinda un cutremur in direct, cind a aparut Andrei Gheorghe. Urca saracul cate 4 trepte odata si gafaia ca motorul mocanitei.
-Cum a fost, e bine tot? ma intreaba. Eram singurul om iesit la tigara, asa ca l-am linistit. Nici macar nu cazusera casetele de pe masa. A intrat in tv si a inceput sa urle. Sa vina toata lumea in platou.
-Psstt... in redactie, ca platoul e ocupat, se dau acum stiri, ii dau o sugestie.
-Asaa, toata lumea in redactieeeee, ca platoul e ocupat. Si s-a apucat el de impartit oamenii in parte jurnalistica si parte de imagine. Normal ca toata trupa de la matinal am lucrat pentru liveuri. Pe Patruleasa a ginit-o repede.
-Esti de la sport, nu?
-Da, spune Simona. (Era mai greu de remarcat pe vremea aia, nu avea airbagurile deschise ca acum).
-Bun, vreau reactie de la mama lui Mutu, ce a simtit ea la Pitesti. Patruleasa s-a fofilat cat a putut si mi-a pasat mie subiectul. Am facut insa ceva cu Dorinel Munteanu care se uscase la fund de frica. Cand a vazut ca merge totul, a plecat Gheorghe la un radio din trust. Am aflat mai tarziu ca nu mai gasise pe nimenea si s-a lasat cu demiteri.

La atelier
Primul cutremur serios pe care l-am simtit prin clasa a cincea sau a sasea. Eram cu clasa, doar baietii, la ora de atelier. Ma inghionteam cu Grasu si cu Polonic la o menghina. Pileam o piesa sau nu stiu ce faceam noi exact acolo. S-a auzit un uruit din acela ciudat, lumea spune ca e zgomot de cutremur. Papagali mici, care nu traisem niciun seism, cascam ochii pe geam sa vedem ce camion trece. Proful de atelier iese din cabinetul lui si urla sa lasam galagia. Vede bancurile de lucru ca se clatina si tipa cat poate...
-Cutremuuuurrrrr, fugitiiiii.
Nu a terminat profu urletul de lupta ca se aude si Grasu tipand din spatele meu.
-Fugiti baaaaa, e cutremuuurrrr. Dupa care isi ia un avant de sprinter si ne lasa pe toti in urma. Atentie, niciunul nu statea pe loc, toti alergam, dar Grasul descoperise ca are vreo gena de a lui Carl Lewis, asa se misca de rapid. Proful era asezat chiar sub tocul usii de iesire si nu dadea semne ca ar vrea sa se miste de acolo, desi turma de elevi se misca spre el. Liderul detasat al gastii, Grasu, avea atitudine de berbec care izbeste in portile castelului la asediu, dar profu a crezut ca daca se pune pe o parte ii poate face loc. Gresit. Pachidermul i-a aplicat un umar in zona ficatului si brusc a disparut proful din usa. Noroc ca a fost aruncat in lateral, altfel sigur il calcam toti ceilalti in picioare. S-a calmat totul, adica nu mai misca nicio cladire, niciun gard, nicio poarta de fotbal, dar Grasul nu voia sa se apropie nici la 10 metri de scoala. Statea chiar la centrul terenul de fotbal, sa fie sigur ca, daca se prabuseste scoala, nu cade pe el. La numai cateva secunde se aude un strigat de ala, disperat rau de tot, cum mai vezi doar in filme. Intoarcem capul si vedem o femeie despletita, intr-un capot de casa care falfaia in urma ei, urland din toti rarunchii.
-Ovidiuliiiiiii! Undi ii baietu mieuuuuuuu????
Ne holbam mai atenti in timp ce silueta tapanoasa se apropia cu o viteza si mai mare. Era Tanti Alexandrina, mama Grasului. Desculta, ravasita, speriata, terorizata, cu ochii care dadeau sa iasa din gavane, in cautarea odorului. Care odor ii raspunde pe acelasi ton delicat, de il auzeai de dincolo de mormant.
-Mamiiicoooo, is bine mamicooo, si o ia la fuga spre ea. Imbratisarea nu a semanat a happy-end de film american, ci a ciocnire de hipopotami. Nu stiu ce naiba i-a spus Grasu la ureche protectivei si singurei mame care coborase sa vada ce face odrasla, dar cert e ca proful si-a luat o porcaiala severa ca ne tinea inca in curtea scolii si nu ne trimitea acasa. Ne-a dat proful drumul de la ore, dar eram inapoi in cinci minute. Ne schimbasem in tricouri si pantaloni scurti si da-i fotbal. Doar nu era sa lasam o zi fara scoala sa se iroseasca la fustele mamei. Seara, a aparut si Sperila. A venit pe banca, prin spatele Grasului, sa nu il vada, i-a infipt doua maini in coaste si un tipat in urechi: Cutremurrr.
-Te dai smecher, sa ma sperii, dar lasa vrajeala, ne-a spus deja Marius ca erai pe sub banca la cutremur.
-Mananca bors, ma uitam sub fusta unei colege de clasa. Are aia...
-Daca tot ai fost asa smecher, de ce ai ramas in scoala pina la ultima ora si nu ai avut curaj sa vii acasa, sau sa iesi macar dion scoala?
-Pai esti prost, nu stii ca scarile se darama primele daca vine o replica? Facea el mereu pe viteazaul, Sperila, dar drept e ca se cacarisise in pantaloni. Iar morcovul din posterior nu se vedea din cauza florilor. Florile de pe campul pe care se afla cainele vinatorului care urmarea iepuroii care se ingramadisera dupa morcov.

Gra-su-le...sa-bo-to-ru-le!

2009-04-24T11:03:00.010+01:00

Preambul

Cu Grasu, comunismul nu a avut foarte mare succes. Matahalosul meu amic a fost pionier, a fost tobosar in detasament si... sabotor al comunismului. Desi el voia sa fie comunist ilegalist. Vazuse filmul Pistruiatul - in care Costel Baloiu trage cu prastia, arunca manifeste, lupta cu nemtii - si voia sa fie si el noul Pistruiat, comunist de frunte, pionier, etc. Nu a iesit decat faza cu pustan ilegalist. Dar a fost considerat sabotor al regimului si torturat pina la limita suportabilitatii in beciurile inchisorii din cancelarie si din biroul directoarei adjunct.

Fereastra
Se mai intampla in scoala generala sa avem... fereastra. Adica nu faceam o ora. Prima oara aparea o claie de par cret, si dupa claie...diriga.
-Sa nu aud o vorba, stiu ca nu faceti ora asta. Dar nu iese nimeni din clasa, fara batai, certuri si scandaluri, ca sunt la 2 clase distanta pe culoar, la 8 D si aud tot ce se intampla.
Auzea pe dracu. Cum isi extragea fizicul din clasa, cum ne cautam de tigari. Cum isi introducea fizicul in clasa unde avea ora, noi o zbugheam pe usa, direct la baie. Cum incepea ea sa predea, cum incepeam noi sa fumam. Dupa 10 minute de libertate, reveneam la clasa si ne faceam de lucru. De obicei chinuiam fetele. Ori pe alea de ne placeau, si nu aveam curaj sa le spunem o vorbulita de bine, ori pe surorile Cantea. Maria si Valentina erau zgatiile clasei si cum puteau cum iti faceau zilele negre. De data asta o incurcasera. Polonic le-o facuse. Avea guma Turbo in gura, si cind nu a mai suportat chiraielile gemenelor din fata lui, a rupt guma in 2 si le-a lipit-o in cap. Nici nu au simtit. Grasu, care molfaia tacticos un Cin-Cin cu surprize cu fotbalisti, vine cu alta idee. Rupe bucatele mici si incepe sa le traga in coame fetelor prin teava unui pix. Le facuse parul alb cind a simtit una. Se intoarce spre Grasul, chiar cind pleca bucatica de guma. Direct pe lentila ochelarilor s-a oprit. Da-i hahaiala maxima. Si noi, si sor-sa.
-Ce te razi fa proasto...ca esti alba in cap si tu...ii zice Valentina Mariei. Se cauta fata, gaseste, dar replica a ramas de pomina...
-Da` ce, fa Chioaro, tu crezi ca ai matreata?

Gloante de calibru
S-a terminat si guma. Bani de buzunar, sa cumparam alta, nu aveam. Crescusem de acum, nu mai rupeam guma mestecata in 2 sa o impartim intre noi, cum faceam inainte. Am trecut la foile de caiet. De obicei, primul sacrificat era caietul de teme la Matematica. Diriga nu ne controla temele, noi nu le faceam, deci era cel mai gros caiet. Molfaiam o bucatica de hartie, o bagam in teava pixului si ... sufla cat poti, sa le nimeresti pe gemene. Satule sa fie tinte vii, au tulit-o din clasa. Asa ca batalia s-a extins la Polonic si Stoian, care erau colegi de banca. Eu si Grasu mitraliam din ultima banca, Ion Ciobanu si Cipri Pietroiu trageau din baca a patra de la perete, iar Polonic si Stoian din banca a doua de la geam. Adica in hatisul de trasee pe care suflam noi, era imposibil sa nu iei macar un cocolos inmuiat de saliva direct in freza. Se golise clasa. La un moment dat, spinarea lata a lui Ion Ciobanu era alba. Grasul era manjit pe fata de saliva altuia, iar eu stateam mai mult pe sub banca, sa ma feresc de proiectile. Am declarat pace cu doar 5 minute inainte de pauza si ne-am curatat. Pentru ca tot nu ne trecuse cheful, ne-am apucat sa facem concurs... care e mai bun tintas. Se tragea din banca a treia de la mijloc, in orice ne pica la indemana. Nu a trecut mult si ni s-a ivit in fata PORTRETUL. Pe vrea impuscatului, fiecare clasa avea o fotografie inramata cu Luminosul conducator. Clasele cu elevi cuminti mai aveau si citate din el, dar la noi abia scapase poza lui Ceasca. Asa ca l-am luat la tinta.

Tortionarii
L-am facut praf. Una in ochi, una in gura, uite ca i-am facut si mustata, trageam toti ca la nebuni. S-a dus pauza, dar cine avea timp sa se cuminteasca? Nu noi. Incepea ora de mate, cu diriga. Dar pe cine sa intereseze? Nu pe noi. Tinerii puscasi bombardau marele dictator. Il ciuruisem. Varza era. Tot fataul lui Ceasca era plin de cocoloase de hartie. Se deschide usa in timp ce Grasul tocmai sarbatorea cea mai tare lovitura. Pachidermul sarea in sus de nebun, urland cat putea...
-In gura l-am luat, i-am umplut muianul... aaa...aaa... sarut`mina tovarasa diriginta.
Diriga? Mica si uscata, negricioasa si turbata. In usa, cu ochii bulbucati a mirare, draci, nervi, stupoare. NU putea sa spuna nimic. Ii aparuse un mic fir de saliva in coltul gurii (dupa 2 zile Grasul se jura ca era spuma alba, ca la cainii turbati). Nu putea vorbi. Se holba femeia la PORTRET, se uita la Grasul de parca amicul meu era cel mai infect gandac de bucatarie. I se umpleau ochii de lacrimi, de ziceai ca o strang papucii tot mai rau.
-SAAAAAABOOOOTTTTAJJJJJJJJJJJJJJJJJ, s-a auzit din gura piticaniei negre la fata de turbare. Nu credeam ca mai are aer, dar a fost ajutata repede. Directoarea Necula era pe hol si auzise urletul de lupta, asa ca a deschis repede usa sa vada ce tren nemtesc a fost aruncat in aer. (asta stiam noi ca inseamna sabotaj, vazusem in filmele sovietice de razboi). Madam Necula era o tipa care arata de parca inghitise 6 sau 7 Grasu odata. Si nu ii digerase. A trimis o directa de dreapta spre falca Grasului, de l-a intors pe dos. I-o daduse... taraneste, asa...ca din fundul gradinii, de linga dudul solitar.

Anchetati cu lampa in ochi
Eu, Grasu, Polonic... tripleta de aur a sabotorilor, aliniati in fata catedrei.
-Cine a mai murdarit portretul tovarasului Nicolae Ceausescu? Zi Bufnila, nenorocitule, ca numai tu puteai sa fii capul rautatilor. (Nu ma palise cavalerismul la vremea aia, asa ca l-am lasat pe Grasul fara colegi care sa ii impartaseasca soarta. Am negat totul).
-Zi Voiasciuc, care ati fost aia? ne improasca diriga cu saliva care ii sarea din gura... (Luca mai avea putin si mima plansul, doar doar sa o convinga pe diriga ca e inocent)
-Serbanesculeeee, ce ai facut nenorocitule, urla diriga.
-Nimic, uitati, jur pe rosu, zice mucalit Grasu in timp ce pune mina pe cravata de pionier care ii spanzura la gat.
Trei secunde nu i-am mai vazut fata, care disparuse sub un potop de palme. Nu stiu care, diriga sau directoarea, dadea mai repede, cert e ca nu ii mai vedeam fatzaul curajosului care voia sa jure pe ce avea scolarul comunist mai sfat: cravata de pionier. L-au luat apoi la cancelarie, i-au mai tras o sapuneala, l-au dus in cabinetul madamei Necula si i-au inrosit bucile obrajilor mai ceva ca pe ouale pascale. L-au scos in careu ora urmatoare si ne-au pus si pe noi sa defilam dupa el. S-a incheiat trist o zi de toata jena. Stateam apoi pe banca din spatele blocului, posteam o tigara si mai ca ne busea rasul. Grasul avea o fata de inmormantare, iar Polonic si-a atras repede nori negri deasupra capului.
-Auzi ba Gras... dar asa de rau te-au batut?
-Da ma, lasa-ma naibii in pace.
-Juri pe rosu? ii zice Luca si ii indica obrajii grasuti care nici acum nu isi revenisera de pe urma palmelor...
L-a fugarit Grasul doua zile sa i-o plateasca. S-a incheiat totul cu o spaga de la Luca: prastie cu capse data la schimb pe protectia sabotorului sef.

Scotianul zburator

2009-04-23T11:50:00.002+01:00

Azi voiam sa continuu fazele cu Grasul, sabotorul comunistilor, dar m-am luat cu netul si am ramas un pic masca. Vedeti mai jos ce face un scotian de 23 de ani cu o bicicleta. Mortal.

Si cind ma gandesc ca eu abia am invatat sa merg pe bitza la 13-14 ani...

Dupa Paste

2009-04-22T13:02:00.008+01:00

Grasul si poantele pascale
Inainte de Paste, ne-o trasese Grasu la toti.
-Salut ba Ochi. Hai cu mine la Manastirea Casin, de Paste...
-Ce dracu sa fac acolo?
-Sa imi belesti mielu si sa imi ciocnesti ouale.
Dupa Paste, a venit razbunarea.
-Salut Grasule. Hai repede la gara, ne asteapta Sperila.
-Ce naiba facem ma la gara, bagam la pacanele, are ala bani?
-Nu, dar iti aratam curul din tren.
I s-a repetat faza la cateva zile, cind l-am invitat pe stadionul de la CSM Borzesti. Nu de alta, dar voiam sa ii aratam curul de la 11 metri. Ne fugarea cativa metri, apoi o lasa moale. Ne impacam la o partida de pur-pac pe Perchiu, cu tevile cu cornete. Aia era nebunia noastra, dat fiind ca prastiile le aveam demult la gunoi, confiscate, facute bucati si aruncate de parintii satui sa deschida usile vecinilor cu copii batuti si vineti de la proiectilele lansate din prastii.

Pregatirile
Ca sa iti faci o mitraliera cu tevi de cornete, sau "gornete", cum le spunea Grasul, era musai sa dai o fuga pe santierul din apropiere. De acolo furam tevile de plastic, prin care suflam cornetele micute, facute din fostele caiete de dictando sau de mate. Dadeai foaia in doua, rulai la maxim pina devenea un cornet micut, il potriveai in gaura tevii, rupeai restul inutil si trageai proiectilul sufland cu putere. Sperila facea cele mai misto cornete si tot el era principalul furnizor de teava. Fugea din santier cu paznicii la cur, in timp ce noi faceam de 6, sau tineam de nash. A sarit nebunul de la etajul 2 al cladirii, intr-un maldar de nisip, s-a ridicat si a luat-o la fuga urland. De ce... naiba stie, ca nu il durea nimic. Probabil de sperietura, nu degeaba i se spunea Sperila. Treceam apoi la facut mitraliere. Lipeam tevile intre ele cu izoler-band, iar Grasul isi facea mereu ditamai tunul, sa se asigure ca are... guri de foc. Punea cate 6 sau 8 tevi una linga alta, iar daca isi incorda foalele si isi deschidea gura larg, putea trage cate 2 cornete odata. Oricum avea o tinta... de vai curul lui.

In 4
Partidele de pur-pac se desfasurau de obicei in paduricea de la poalele Perchiului. Liane multe si uscate, sa avem ce fuma in caz ca terminam chistoacele, pini multi dupa care ne puteam ascunde, tufisuri si boscheti din plin, teren accidentat. Eu picasem in echipa cu Grasu, iar Sperila cu Polonic.
-Ochi, nu fi prost, ne facem o cazemata mica, aici, linga pini si ii lasam sa vina. Cand apar, tzac una la scafarlie si gata. Ii batem asa pina se face seara.
Am batut pe dracu. Sperila s-a tarat pe burta sub un tufis din apropiere si mi-a tras un cornet plin de saliva in frunte de era sa il bat cu tevile de pe "pusca cu 2 tevi" din dotare. Cu toate cele 6 guri de foc de la mitraliera, Grasul nu a reusit sa trimita niciun cornet in marea de liane si ramuri in care se camuflase scheletul. A luat un cornet in cur de la Polonic, care i se furisase in spate. La al doilea meci, tactica opusa. Sa ii inconjuram, sa ii prindem la mijloc si sa tragem in ei la greu. A tras Grasanul toate cele 6 cornete doar pe linga. Le luau ei de jos, gata facute si ne mitraliau. Ne-au batut iar. La a treia partida, ceva mai mult succes. L-am luat din zbor pe Sperila, care fugea si sarea de nebun, poate poate nu il nimeresc. Cind l-am atins, tot el cu gura mare.
-Mananci rahat ca nu m-ai nimerit, nu am simtit nimic. Unde m-ai luat?
-Fraiere, a ramas cornetul infipt in pulover, la piept, ia de te uita. Asa era, numai ca Polonic a tras in timp ce ma certam eu cu Sperila. Dus eram. Si l-a facut si pe Grasu. Sistem clasic, marca Bufnila.
-Ba Grasule, ce te caci pe tine, ca esti mort. Ia iesi si te uita ca e cornetul infipt in bluza.
-Unde ba Polonicul naibii, zice matahala si se extrage de dupa copac. Normal ca atunci i-a bagat Luca una in burta.
-Fute-m-as cu sorta, te omor, urla Grasul si da sa o ia la fuga. Dar mai ia una intre ochi. Luca nu prea suporta faze de astea, cu sora, familia, etc. Eu, sa il apar pe Grasul, asa ca a iesit o partida de impuscaturi in care nu se mai tinea cont de rani mortale sau nu. Zburau cornetele, unul dupa altul, dar tot Grasul a oprit jocul.
-Gata, traiti voi, nu mai am munitie si va scuip prin teava daca mai faceti ceva.
Ne-au tras cate 3 suturi in cur, ca aia fusese miza partidei si ne-am dus acasa. Venea o zi de scoala si ne pregatisem alt soi de tevi. De alea mici, de pix, prin care trageam cu hartie mestecata, plina de saliva, in forma de guguloi. Si asa a ajuns Grasu sabotor al regimului comunist, batut si torturat de diriga, directoare si alte alea. Dar asta e alta poveste.

Canada si Romania-Serbia

2009-03-29T09:47:00.008+01:00

Romania-Serbia. Minutul 16, ne baga sarbii golul. Eram in taxi, ascultam la radio ce se intampla acolo. Si se trezeste un amic sa imi trimita sms: "Oleeee, oleeee. Moooie la tigoineri".

Omul e roman, neaos, dar e asa de batut in bruma de creier incat se bucura pentru sarbi. De ce? Pentru ca in urma cu cateva zile a dat si el interviu la ambasada Canadei ca sa emigreze si deja se crede strain. Ce sa-i faci, tiganul cind e imparat, prima oara o fute pe ma-sa. Pai ce sa ii spun, ce sa ii transmit?

1. Calatorie sprancenata... si indelungata. Intr-un avion inghesuit, plin de mamaie si de papornite, cu scaune de tipul celor de la RATB din Bucuresti.

2. Sa vada cat de scumpe sunt tigarile la canadieni si sa ajunga sa fumeze doar mahoarca de aia columbiana de toata jena, cumparata de la indienii din rezervatie.

3. Sa vada cat de scumpa e bautura acolo si sa ajungi sa bei doar cate un shot de whisky de ala de artar fermentat (Ia cu scoarta de copac, retine alcoolul - vb lui Dem Radulescu in BD). Dar numai la sarbatori, ca e prea scump sa iti permiti o data pe luna.

4. Sa ajunga sa traiasca in stil canadian si sa spuna in continuare ca e o viata mai buna acolo. Sa stea la panda dupa reduceri, ca aici o ducea prea bine si nu calca la Auchan. Si sa vorbeasca franceza aia buruienoasa a lui, pe care a invatat-o tot de la romanii astia pe care ii injura.

5. Sa ma lase cat mai repede... ramane o gura de aer proaspat de Romania in plus, adica nu e irosita de un capsoman.

6. Sa asculte doar Bryan Adams si Celine Dion in timp ce ii ingheata curul, cacandu-se in padure, pandit de un elan in calduri.

6. Sa fie privit mereu si tratat non-stop ca un emigrant, unul fara radacini, care nu are nici de unele. Nici macar tara. Si sa imi trimita nepotii inregistrarea cu ultimele clipe de viata, sa vad daca spune "Mon Dieu" sau "Doamne Iarta-ma ca prost am fost". (Asta e doar de curiozitatea mea).

Doar in Romania

2009-03-20T13:08:00.003+01:00

Sunt mai nationalist de felul meu, dar acest post nu va fi unul in care sa laud patria-mama. Nu, e vorba de altceva.

De cateva saptamani stau si ma tot uit (cu o bala in coltul gurii) la siteul unui magazin de articole sportive care se va deschide pe 27 martie. E vorba de www.decathlon.ro

Au oamenii in pagina si o sectiune a produselor. Ma uitam acum cateva saptamani... preturi ok la cateva articole. Un pantalon de pescuit in jur de 30 de lei. Un tricou, 7 lei.

Azi, sa ma laud si eu la Frax ca am vazut niste chestii misto acolo si ca abia astept sa ma duc. Ii dau link, apoi intru si eu. Surpriza. Preturile s-au marit. Pantalonul are pret dublu, tricoul e 10 lei, nu 7... etc.

Doar in Romania e posibil asa ceva, sa scumpesti produsele desi nu ai deschis magazinul.

Pula a devenit hit

2009-03-13T11:32:00.002+01:00

Si eu cantam ce canta fetita aia in video, dar nu aveam cor, melodie si orchestra. Se aude si se vede ca nu e romanca. Dar e funny.

Today, tomorrow, Toyota

2009-03-12T13:04:00.003+01:00

O reclama foarte tare mai jos.. Da, stiu...reclama avea alt sens cind nu era criza econoimica. Acum... mai bine angajezi niste chinezi micuti decat sa dai tot pretul masinii.

Noul spot Radio InfoPro - cu Mircea Solcanu

2009-03-11T10:16:00.001+01:00

Dupa Busu, alta vedeta iese la rampa cu piese de la Radio InfoPro. Enjoy.

Ma iubeste ventilatoarele...

2009-03-07T11:08:00.003+01:00

Cand invata arabii romana, iese rau. S-a gandit un fan Al-Hilal sa traduca in engleza si de acolo in romana un mesaj pentru Olaroiu. Uite ce a iesit:
Olario, trist cum suntem acum
stii ca noi stim, decizia nu a fost corect
dar, sperăm că aveţi viaţă frumoasă
va vom uita niciodata te
nu uitaţi-ne
de asemenea ne ierte,
chiar dacă acesta nu e vina noastra
Al-Hilal Ventilatoare.
Totul e postat pe net, pe youtube, la more info de la videoclipul asta...

InfoPro rules

2009-03-06T10:41:00.002+01:00

Dupa ce am vazut spotul de mai jos... m-a busit rasul. Si e de bine. Cred ca asta e cea mai tare campanie de radio pe tv pe care am vazut-o eu pina acum in Romania.

Nu doar Busu o sa apara in spoturi, ci si alte vedete ProTv. Promit sa le uploadez cum apar. Detalii aici.

Cel mai tare interviu

2009-03-05T11:07:00.009+01:00

Pe vremea cind inca eram reporterici la televiziunea locala am patit una tare de tot. Eram desemnat sa realizez vox-urile, sondajele alea printre onesteni. Ii dadusem un nume rubricii: "Asa-i romanu" si ii intrebam de cate in luna si in stele. Totul fusese ideea Liviei Munteanu, realizatoare de emisiuni la tv si fost profa de stiinte socio-umane in clasa a 12-a de liceu. Pai de ce zic de ea... ca de la ea a plecat totul.

Banchet cu roti umflate
In 1996 am terminat liceul si eram la banchetul de final. M-au smuls cu greu fetele din caminul gimnastelor, unde ma uitam cum mananca Romania bataie de la bulgari la Euro. S-a strigat catalogul, am dat garoafe la toate profele si am mancat un gratar gros si tare ca o talpa de bocanc nou. Cand sa ma gandesc la plecare, ma cheama Livia. Cativa baieti mai destepti i-au dezumflat toate rotile de la masina. Cand m-am apucat de umflat cauciucuri cu amicul Marian Berila, a inceput ploaia. Si uzi si munciti am plecat apoi acasa. Cu imaginea asta in minte, la 2 ani dupa, cind eram reporter la coasta Liviei, ma suna si ma cheama sa o mai ajut la o masina. Aceeasi. Trebuia schimbata o roata. Si asa aveam experienta, plus ca urma sa ies pe teren cu Ionut Marinescu (cameramanul meu) la sondaje, asa ca mi-am indreptat fizicul catre masina in cauza.

Bagheera
Ajungem acolo, instalam cric, ridicam masina, scoatem roata, punem rezerva, insurubam bine, lasam masina jos, treaba de 10 minute. Gazda e primitoare cu noi si ne ofera o cafea. In casa... monstrul Bagheera. Nu era pantera din Cartea Junglei, era un canis negru, mic si rau care facea un tambalau de ai fi zis ca ii furam puii. Este evacuata din bucatarie, stam de povesti la o cafea si
plecam. Ne latra iar animaloiul, dar ne facem ca ploua. Ionut statuse in locul ei, pe canapea si simtea ceva ud... ma uit pe blugii lui, nicio pata. Oprim asadar o prima interlocutoare, o babuta cu nepot si catel. Si incepe nebunia.

Tine-l ca il omor
Babutza asezata frontal, cu soarele pe fata, camera in ochi si microfonul la 5 centimetri de dinti... da-i intrebari si raspunsuri. Tema era una destul de funny, desi nu mai stiu acum care, asa ca mergea totul de la sine. Pina la un moment dat, cind in plin raspuns al babetetei, vad cum camera de luat vederi se lasa jos. Ion o luase de pe umar si se intorsese dupa cainele tinut de nepotel.
-Tu-ti gatul ma-tii de caine, tine-l ca il omor, il aud pe Ion cum urla.
Hait ca e de rau, imi zic, in timp ce schimbam priviri uimite cu babutza la fel de nedumerita ca o calugarita la bordel. Ma intorc si eu. Ce sa vezi. Nepotelul se chinuia sa ia jigodia de pe pantalonii cameramanului. Sarea la turul pantalonului ceva de speriat, sa miroasa, sa dea o limba, sa muste, sa... sa...
Faza care era... Pantalonii fusesera in locul unde statuse cateaua, pe canapea, iar cateaua poate era in calduri sau ceva. Ca sa nu ma gandesc ca acolo urinase. Asa ca animalutul mascul, de la inceperea interviului, isi pusese labele din fata pe curul lui Ion si amusina cu sarg. Mai dadea o limba, mai apuca cu dintii. Munceste Ioane daca mai poti. Incercase asta sa il dea jos discret, dar nu se putea. Javra a scapat doar cu un sut ratat in directia capului, dar Ion m-a lasat cu ochii in soare 30 de minute cat s-a dus acasa sa se schimbe. Nu ne-a crezut nici naiba la studio, noroc ca ramasese toata faza filmata in loc de interviu.

Concediu mioritic

2009-02-24T09:14:00.013+01:00

Treaba nasoala cu concediul asta din luna februarie, dar daca nu imi luam saptamana asta libera, o pierdeam de tot. Si nu se face. E mai ok sa te plimbi prin tara decat sa stai ochi in ochi cu sefii inca 7 zile. Asa ca am plecat din Bucuresti, spre Sibiu.

Pensiunea from hell
Cu Oaki cu tot am ales o pensiune din Sibiu, Richard. Intrasem pe un site, m-am uitat la conditii si am lasat gagica sa aleaga.
-Mergem aici, ca au tv in camera si e aproape de centru, a sunat verdictul feminin al Oakai. Socoteala din Bucuresti nu se potriveste cu aia din Sibiu. Asa ca am ajuns dupa un drum de 5 ore in patria lui "ora doi, cafia si tiatru". Iar la pensiune... sa te tii belele. Prima din ele... pilota de pe patul king size era extrem de mica. Gagica mea are 1,50 si ii ieseau picioarele din pilota. Ca sa acopar muntele de 1,80 si 100 kg ce sunt, a trebuit sa mai cer una. Camera era la parter, cu vedere ...inversa. Adica geamul era la strada si trecatorii iti faceau cu mina in timp ce iti schimbai pantalonii. Am stat doar cu draperiile trase. Macar daca s-ar mai fi incalzit... ca era un frig de clantaneau rondelele de la calorifer. Iar ca treaba sa fie completa, a doua zi, la 10 fara 10, se aude un ciocanit in usa. Patroana catre mine: "Faceti dus repede ca la 10 se ia apa". Sarutmina de cazare, nu mai vin la voi. Partea buna a gerosului Sibiu? Carciumile de pe centru, Atrium si Imperium. La prima, ai program de muzica in fiecare seara si am prins un cvartet de coarde de a innebunit Oaki ascultand Metallica la vioara si violoncel. Si oamenii. Sibienii isi pastreaza un bun-simt al lor, aparte, desi Melcul m-ar contrazice din rasputeri la faza asta.
Exemplu: Cheaunita de cap de pe drum, Oaki si-a uitat mobilul in autobuz. Am sunat pe telefon, nu raspundea nimeni. Am sunat la Dacos, mi-au dat numarul de telefon al soferului. L-am sunat. A tras pe dreapta, a cautat mobilul, l-a gasit si ni l-a adus a doua zi. Nici macar mama Oakai nu credea ca e adevarata faza.

Retis my love
De la Sibiu la Retis ai 90 de kilometri de super-peisaje de iarna. Dar si o faza crancena. Baronul Samuel von Bruckenthal a avut o casa a lui in satul Nocrich. (Sa nu se supere George Vintila, ca stie faza, dar e de injurat primarul localitatii unde are si el casa). In loc sa o renoveze si sa o faca pensiune sau muzeu, sa scoata bani in mod elegant... ce a facut proprietarul? A lasat-o in paragina si a tras o crashma, sa se simta tot sateanul os nobiliar ca isi bea cinzeaca de tuica afumata din cucuruz in casa de baron. Pai pina cind o amintire urata a grofilor? Din criza imobniliara de la Nocrich am dat in criza tigarilor de la Retis. In tot satul nu gaseai decat un magazin deschis si o singura marca de tigari... nu o spun ca oricum te ustura pe gat. Noroc ca am mai ramas cu un pachet jumate de Lucky in buzunar de la Sibiu, altfel as fi injurat carciumarii din sat. Am stat iar la parintii si bunicii lui Dan si iar m-am simtit ca acasa. Oaki in schimb... debutanta la Retis, era la apogeu. Cind a vazut ce broderii superbe si ce ii face bunica lui Dan, totul manual, ... a luat-o razna. A pozat tot. Inclusiv stergarul de pe perete cu indemnul la a iti iubi doar nevasta. Cred ca nu a vazut si ca femeia din poza isi hraneste barbatul cu ciorba, altfel nu mai poza.

Stana cui? A cainilor
Stiam de cainii ciobanesti ca sunt mai ciudati... mai dusi cu capul, dar nici in felul asta. tatal lui Dan e unul din "educatorii de mioare" cu greutate din zona. Si ne-a aratat cum e facuta o stana de iarna. Oile satenilor se duc la proprietari, sa le hraneasca ei. Cele ale sefului, raman la stana lui, la ceva distanta de casa. Iar stana are rostul ei. Compartiment special pentru magari, compartiment separat pentru berbeci. Oile care stau sa fete... sau nu, au tarcul lor, sunt cele mai libere. Cele care au miei de cateva zile, stau la caldura, la infirmierie. Cele cu mieii mai mari, de cateva saptamani, au si ele locul lor separat. Iar deasupra tuturor...liberi, stapanii adevarati, sunt cainii. Nimeni nu sta cu ei. Stapanul vine doar de 2 ori pe zi, pentru a hrani si adapa animalele. Dar nimeni nu misca in zona aia fara acordul cainilor, picior de om nu trece. Si mananca mamaliga cu branza cu aceeasi pofta ca si mine. Mananca ei si mieii care nu supravietuiesc, atunci cind stapanii le arunca lor carnea, dar ...culmea, spre deosebire de alte animale care prind gustul de carne cruda, nu ataca niciodata oile. Dar daca nu stateam aproape de stapan, vedeam ca ataca orice strain pe care nu il stiu daca e la 10 metri distanta de stapanul lor. Si da, pentru 1000 de euro salariu minim, cred ca m-as face si eu educator de miaore, cum spune Tata Burmar. Iar daca Tanti Rodi face mamaliga cu branza... ala sunt, ma mut la Retis.

Tradusi de americani

2009-02-13T13:23:00.002+01:00

Ne-au tradus americanii la 44, dar nimeni nu a ras. De data asta, au dat-o mai bine. Se poate lasa chiar si cu zambete. Mai ales daca e vorba de orasele noastre, alea fistichii, printre care si Onestii mei.

Afumaţi - Neversober

Urlaţi – Gimme Some Noise

Constanţa - The Steadiness

Slobozia - A Very Wrong Local Tradition

Călăraşi - Silly-dressed Folks on Horses

Piteşti - Youdohide

Oneşti - The Sincere

Huşi - Shoo

Buhuşi - Boo

Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community

Slatina - Slut Tina

Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar

Buzău - Really Fat Lip

Năvodari - Networkers

Dor Mărunt - Miniature Melancholy

Voluntari - Town of Unpaid Assistants.

La batranete

2009-02-11T15:17:00.005+01:00

De multe ori m-am gandit cum as fi eu daca imbatranesc.

Un mosneag negru la mate si in cerul gurii, cu scandal pe copii care bat mingea sub ferestrele garsonierei,

un jurnalist tarsit si fara chef de viata, care a vazut mai multe decat voia...

un mosnegel simpatic care isi tine nepotii pe genunchi...

dar cred ca poza asta arata cum as vrea sa fiu eu la batranete.

Ridat, cu par alb, batut de vant si cu gandul la viitoarea iesire pe balta, dupa peste.

Sa mananc seara o ciorba acra cu ardei iute si mamaliga fierbinte, sa merg duminica o ora la biserica si apoi sa beau vin alb indoit cu sifon si gheata,

sa mananc peste si gratar de pui...

sa rasucesc coada pipei intre dinti si sa ma ard la degete cu paiul de chibrit pe care il uit arzand, in timp ce ma uit in asfintit

sa ascult stirile de la RRA si piese cu Mirabela Dauer si Angela Similea, Dan Spataru si Ovidiu Komornic, la rubrica de dedicatii.

Asa patesc atunci cind caut poze cu Delta. Si aici am gasit cateva de am innebunit.

Ultimul trofeu

2009-02-11T08:10:00.006+01:00

Am facut si eu handbal, si culmea, am jucat pivot, exact ca Marian Cozma, Dumnezeu sa il ierte. De cateva zile incoace, tot stau pe subiectul asta tragic si sunt momente cind iti vine sa da inchizi televizorul, vazand toata tragedia. Treci prin stari diverse, de la a propune o cruciada impotriva infractorilor, a tiganilor, la a plange de mila si de ciuda cind vezi convoiul funerar. Dar m-au apucat si dracii la un moment dat.

"Trupul neinsufletit al handbalistului Marian Cozma va fi depus la sala de trofee a clubului Dinamo", asa suna stirea pe Mediafax. Inteleg intentia buna a oamenilor de la Dinamo, inteleg apropierea oamenilor de handbalist, gestul de a transmite un ultim omagiu. Dar a sunat atat de PROST totul... Depui corpul unui handbalist ucis de tigani la sala de trofee.

Alaturarea trofeelor si a unui om ucis suna a scenariu de film horror de 3 pitzule. Al cui trofeu e un om mort?

Cum face o blonda gratar

2009-02-10T10:48:00.002+01:00

Daca nu stiati cum fac blondele un gratar, vedeti mai jos care e secretul. Aduceti voi berea.

Pescuind la tv

2009-02-09T10:36:00.005+01:00

Sunt fan al emisiunii de pescuit de la TVR 2, Pescar Hoinar. Il stiu pe Victor Tarus din 2002, de la Cupa Mondiala de Pescuit de Crap si il prefer oricand zambiliciului cu par alb numit Rex Hunt. Pai de ce...

1. Pentru ca Rex a adus in Romania moda asta stupida cu pupatul pestelui. Frateee, ce naiba, pestele ala sta in mal, mananca viermi (luati de pe hoit) si rame (scoase din cacat) iar pescarii romani de pina in 15 ani au prins si ei obiceiul asta. Ok, iar daca tot il pupi si ii dai drumul pestelui, de ce naiba mai prezinti apoi retete de mancare din peste? E mai bun ala congelat decat ala proaspat?

2. Victor Tarus prinde pestele, il pune in juvelnic si spune ca il ia acasa pentru un gratar. Se strang cativa, apoi le da drumul celor care sunt de prisos. Ce e rau in asta? Mai si mancam peste. Si chiar simti nevoia ca pescar sa ai si trofeul la tine, rezultatul muncii. Nu doar banda casetei si poza.

3. Victor Tarus nu o arde cu parul in ochi, ca mare mester si vedeta. Iti mai si explica o faza sau alta, cum sa faci un nod, cum sa legi un fir, etc, etc. Pacat ca nu are timp destul la dispozitie.

4. Ai nostri merg la pescuit in tara, in apropiere de Bucuresti, in Delta, mai vezi un peisaj, mai clatesti ochiul cu un pestan neaos si vezi locuri nestiute de linga tine. Plus ca are Tarus un simt al umorului de ma unge pe suflet duminica de la 10 la 10.30.

Sunt insa si cateva probleme.

a). Emisiunea tine doar 20 de minute, iti vine sa iti smulgi parul de ciuda. Cand incepe sa iti curga bala de pofta in coltul gurii, atunci se incheie. pai sa nu ma ia naiba de ciuda cand vad ca pe banii mei nu primesc decat doze mici de tv serios, in rest doar emisiuni ptr papa-lapte?

b). Le-a murit un cameraman, din ce am inteles eu, accident de navigatie pe Dunare. Aloo, mai luati si cateva masuri de siguranta, e pacat de oamenii aia sa moara filmand in Delta. Daca era in Irak sau Afganistan, poate intelegeam.

c). Frumoase imaginile de generic la fiecare emisiune, cum o caravana de masini pleaca din curtea TVR cu barcile puse pe remorci in urma jeepanurilor. Dar altele nu mai aveti, sau chiar vreti sa va dati mari cu masinile si barcile? Lasati cateva capturi pe generic si merge mai bine.

Tatuajul lui Mutu la KFC

2009-02-03T08:12:00.005+01:00

Ma intreaba ieri o colega... "Ba Ovidiule, ce mama naibii vrea sa zica Mutu cu noul lui tatuaj, ala... Sunt printre voi, dar nu sunt unul dintre voi?". Pai aseara m-am lamurit extrem de repede cine, ce si cum...

Seara de scos gagica la aer. Si la unul din restaurantele ei preferate...KFC. Ok, si da-i si stai la coada si ia comanda si vino la masa. Turbasem un pic la coada, dar cind am vazut ca si Bogdan Naumovici infrunta stoic asteptarea, parca m-am mai calmat. Ma duc apoi la masa, masuta de aia mica, de doar 2 persoane, la Unirii. Pun comanda jos, ma asez, incepem sa mancam si deodata imi sta in gat. De doua ori.

In dreapta, un cimpanzeu, sau o gorila, ce o fi fost. Oricum creierul era mic. Mult mai mic decat burta. Frate, un roman cat China, negricios nevoie mare, plin de par. Arata ca un indian decupat urgent din Kama Sutra pe motiv ca scarbeste cititorii cu parul de pe el. Avea o podoaba de facea o maimuta sa roseasca de invidie. Ok, esti paros, dar de ce mama dracului nu iti iei un tricou care sa iti cuprinda burta si un pantalon care sa nu descopere curul paros cind stai la masa. Daca ma uitam in dreapta, era imposibil sa nu vad finalul spinarii paroase. Noroc ca nu sunt gretos.

Mut privirea la stanga. Unul si una. Purii. Trecuti de 38-39 de ani, dar cu impresii de liceeni. El... in treining alb-negru, cu manusi de piele fara degete si impresii de cocalar bucurestean. Cu par alb in cap. Se lauda in fata unei vestejite ca mama lui s-a speriat cand a vazut ca el umbla cu criminali si smecheri de Bucuresti si de alea. Ca sparge seminte cu nush ce urmarit general. Ma uitam si nu imi venea a crede. Proasta se amuza copios si dadea din cap aprobator. Iar nivelul discutiei incepea si se termina undeva la piciorul mesei. Ce mama naibii de crai tomnatic cu impresii de golan mai era si asta. Si ce fel de femeie in toate mintile, dupa 30 de ani, e asa disperata dupa un mascul incat sa aprobe orice face o dejectie? Si de ce naiba stateau la vraja marii cu un singur pahar de suc de 30 de minute? O fi o noua fita de Unirii.

E... ce sa mai zic, eram printre ei, dar nu eram unul dintre ei. Forza Mutu.

Coduri secrete, crackeri si hackeri primitivi

2009-01-29T09:47:00.008+01:00

Nu stiu daca aia mici din zilele noastre mai fac prostii de astea, dar pe cand eram eu elev de generala, era o adevarata moda sa inventezi un alfabet secret, un cod in care sa scrii biletele secrete catre colegi sau colege. Totul era sa aiba si ei cheia alfabetului. Ma rog, totul plecase de la o ditamai cearta cu profa de geografie, Popa Marita.

Prolog
Primul care o patise era Frax. Dragos, in clasa a cincea, la Geografie, invata nush ce tampenii legate de demografie. Ca populatia globului creste cu 200.000 de oameni in fiecare minut. Iar Frax a tras concluzia logica "In fiecare minut exista 200.000 de futaiuri pe mapamond". A scris concluzia pe un bilet, i l-a dat unui coleg, asta a inceput sa rada si profa a confiscat biletul. Scandal acasa, nebunie cu profele, de unde stie asta micul despre asemenea prostii, chestii comuniste. Nu stiu daca si-a facut autocritica in fata detasamantului de pionieri, cert e ca eu am patit-o si mai si. Era dupa Revolutie, eu eram in clasa a sasea, iar Frax la liceu. Era tot la ora de Geografie, iar eu si Polonic ne distram pe hiturile formatiilor Albatros si Generic. Nu stiu cine dracu scosese piesa aia cu Iaha-bibi, dar eu o adaptasem la versuri cu actuala situatie politica. Prea il vazusem pe Petre Roman la Apaca, sa nu ii fac o strofa. "Ba Luci, oara ce zic femeile alea cind il vad pe Gat-Golas? Iaha-bibi, sos de peste/ Petre Roman ma iubeste/ Ma ia-n brate, ma saruta/ si mai vrea sa ma si futa". Trimit biletul, este interceptat de profa si incepe nebunia.
-Nemorocituleeee, Bufnila. Ce intelegi tu mai copil tembel din democratie? Sa iti bati joc de conducatorii actuali, nu ti-ar fi rusine? Era frate-tau nebun, dar cel putin era mai cuminte, nu ca tine. Nerusinatule, o sa ii spun eu dirigintei sa afle apoi si parintii tai ce hal de golan ai ajuns. Cu astia ca tine, nu am fi avut niciodata libertate.
-Ba cu astia ca mine avem libertate. Ca la Revolutie si eu am fost pe strada... tinerii au murit in Bucuresti, nu profesoarele...
Gata, aia a fost. Scandal cat China, 2 la Geografie (ma durea in basca, mai aveam un 10), propunere de scadere a notei la purtare (din clasa a patra nu am mai luat niciun premiu pentru ca aveam notele scazute la purtare, desi media m-ar fi trimis intre primii elevi), etc etc.

Alfabetul
Asa mi-a venit ideea primului alfabet. Sa scriu biletele, care chiar daca erau prinse, sa nu insemne nimic pentru profi, ci doar pentru noi. Si da-i si compune. Prima varianta a fost cea mai simpla. Cu o cifra sau un numar pentru fiecare litera din alfabet. 1 pentru a, 2 pentru b, etc etc... Mesajele se transmiteau doar pe foi rupte din caietul de mate. Patratica de acolo avea voie sa gazduiasca doar o litera, adica chiar si 2 cifre la nevoie. Mergea brici, numai ca una din profesoare s-a prins ce facem noi si a descifrat destul de repede alfabetul. Am facut apoi un altul, cu semne si simboluri pentru fiecare litera. A mers brici. Stateau baietii in pauze cu hartiutele si copiau de la mine alfabetul, apoi ne distram toata ora cu biletele. Ne doream acum sa ne prinda profii biletelele, asa ca ii lasam sa ni le ia. Existau si fituici scrise in alfabet, iar tocilarii clasei s-au trezit ca aveau note la fel de bune ca si parlitii clasei. Na belea. Normal ca ne-au turnat si s-a dus dracului sistemul. Pentru putin timp.

Razboiul alfabetelor
Cu Polonic am avut cea mai mare disputa a alfabetelor. Mai toata lumea incepuse sa isi faca alfabete. Inexpugnabil era unul facut de mine si un altul inventat de Polonic. Normal ca s-a ajuns la formarea a doua gasti adverse. L-am batut pe Stoian, colegul de banca al lui Polonic, sa imi dea cheia. Nu a vrut. L-am infiltrat pe Grasul in gasca lui Polonic, dar animaloiul nu a priceput nimic, m-am trezit ca abereaza despre nu stiu ce, cind de fapt in bilete era vorba de altceva. Mai mult, chiar le-a dat cateva litere din alfabetul meu.
Salvarea a venit de la Polonic. Dupa ce s-a prins ca Grasul fusese... Grasul Troian al gastii lui, s-a apucat sa faca alfabetul si mai dur. Adica a inventat el cateva simboluri noi. Cum Luca retinuse de la Grasu, ca eu nu mai fac alfabetul in foite pentru amici, a facut la fel. A luat un text dintr-un manual de romana si l-a tradus in alfabet. In cateva fraze aveai toate literele. Ce nu a stiut decat dupa cateva zile a fost ca ii furasem foile si le copiasem. Am cautat apoi in manual ceva sa se potriveasca si am gasit ce tradusese el. Sobieski si Romanii. O saptamana intreaga le-am prins biletelele si le-am tradus. Noi radeam de ei, ei nu stiau de ce. I-am spus abia dupa ce ne-am impacat. Picase cu mine si cu Grasul in echipa la Lapte-Gros, s-a chinuit sa tina ditamai handralaii in carca, asa ca ni s-a facut mila de el. Nici acum nu stiu sigur de ce nu parea foarte surprins. Dar la cat de bine tinea Grasul secretele...ce sa ma mai mire?

Urasqbesc viata de reporter

2009-01-26T16:44:00.007+01:00

Ce e frumos in viata de reporter poate deveni peste ceva timp... groaznic si oribil. Ai parte ca reporter de tot soiul de chestii, la care putini se gandesc. Unele mai bune, altele mai rele. De unele iti vine sa razi cu lacrimi, la altele lasi capul in jos. Am patit-o la Sibiu. Lucram ca reporter pe speciale si am zburat prima oara cu elicopterul, alaturi de 2 echipe de interventii de la Electrica. Se rupsesera firele de inalta tensiune, sus pe munte, la cota 1850 parca. Si mai aveau un loc. Asa ca am uitat ca e 23 decembrie, ca trebuie sa plec si eu acasa la Onesti, mi-am luat aparatul digital si dus am fost pe munte. La minus 20 si ceva de grade.

Cate 2

Aveam 2 caciuli, 2 perechi de manusi, doua perechi de pantaloni, doua se sosete, 2 tricouri si 2 pulovere. O singura geaca, foarte groasa. Tot degeaba. Batea un vant sus de te durea capul, te usturau ochii si simteai cum fiecare bucata de carne se inchide incercand sa preintampine valul de frig. Brazii aratau ca turturii. fara glume. Erau albi, drepti, cu crengile lipite de trunchi. Zapada viscolita avea o grosime de cativa centimetri buni, trebuia sa dai cu toporul sa o spargi si sa vezi cetina verde. ma simteam ca la Apocalipsa. Am inghetat instant cind am vazut cum arata totul: parca eram intr-un film cu scenariu post-apocaliptic. In zare se vedea o stana troienita si ... atat. Echipele de la Electrica munceau de nebuni sa puna firele rupte inapoi pe stalpi.

5 minute

Atata a durat ca sa inghet de tot si sa ma apuc de treaba. Imi facusem pozele pentru ziar si gata. Am tras la sufa macaralei de nu am stiut ce e cu mine. Am Transpirat, am spart gheata si zapada de pe stalp, cot la cot cu echipa de interventie. In scurtele pauze, aflam istoricul interventiei.
-Am incercat si ieri si acum 2 zile sa urcam aici. Aveam saniile cu echipament legate de noi si am inceput urcusul. Era zapada pina la genunchi, urcam bine. Brusc, m-am dus la vale. Zapada era pina la gat. Cum naiba sa mai urcam. Am apelat la pilotii de elicopter. Daca nu ar fi ei, naiba ar mai ajunge aici, imi spune seful echipei. Terminam treaba si asteptam elicopterul. Intai ia echipade pe creasta cealalta de munte. Ai nostri inca sunt rasfirati pe poteca de zapada, fusesera sa verifice alt stalp. Se cara unul pe altul, pentru ca zapada cedeaza sub pasi si mergi la fel de greu ca o pensionara in metrou la 7 dimineata. Ne strangem la timp, ne ia elicopterul si dusi suntem.

Allouette
Era un elicopter francez, cu un pilot, copilot si mecanic de bord. Apartineau de Gaz metan Medias, dar faceau si misiuni pentru SMURD.
-Jurnalistule, scoate aparatul ala digital si hai sa pozam frumusete de Sibiu iarna. Nu stam mult, ca is baietii inghetati, dar cateva poze, tot apuci sa iti iei, in 2 minute suntem acolo, mi-a spus piolotul.
M-au plimbat putin pe deasupra Sibiului sa pot face poze. Superb. Au glumit cu noi, ne-au felicitat pentru treaba si ne-au povestit cat de greu e sa vii pe munte ca sa lasi sau sa iei o echipa. Niciodata nu aterizau pe zapada asta, tineau aparatul la doar cativa centimetri distanta de zapada, de acolo coborai sau urcai in el. Erau extrem de prudenti si nu riscau inutil. Zambeau mereu, erau mai deschisi decat multi pe care i-am vazut. Pilotii sunt alt soi de oameni. Le-am multumit, i-am fotografiat pe fiecare in parte, in grup, linga elicopter, la decolare si aterizare.

Viata. Capat de viata
Dupa un an de zile m-au umplut de tristete. Pilotul si copilotul au murit intr-un accident stupid. S-au izbit de un deal. In zona Clujului. Duceau un pacient pe targa si asistenta de la spital. Mecanicul de bord venea cu trenul acasa, nu mai avea loc in elicopter. Era noapte, ceata, zapada peste tot. La inmormantare a iesit tot Mediasul pe strazi.
-Mai cazusera odata cu elicopterul. Erau toti 3 si toti 3 au scapat. Mecanicul de bord a fost mereu talismanul lor norocos. De cate ori au avut accident si el era acolo, au scapat. Acum nu a mai fost cu ei. Dupa ce au cazut, mai demult, au mers la pilot acasa, au facut o masa mare si au deschis poarta la sosea. Oricine trecea, putea intra sa bea un pahar cu ei, sa manance un mic si un gratar. Era felul lor de a se bucura de viata, ca topti stiu ca o duc putin. Acum , mecanicul de bord e distrus, crede ca daca era cu ei ar fi scapat... nici nu vreau sa stiu ce e in sufletul lui, mi-a spus un vecin.

A venit

2009-01-22T15:40:00.005+01:00

Daaaa, a venit. De azi, am laptop. Un HP. Are hardul doar de 40, dar ... are cel putin. :) Iar de la 1 feb ii bag si netul in cur, sa il vad ce face. Hardughia aia mare o sa stea la picioarele lui, in timp ce eu ma joc si imi copiez filmele. Hasta la victoria comandante. Am de tras o gasca de filme de pe cd pe dvd. Asa ca... ma apuc de munca.

Forrest sau Benjamin?

2009-01-19T16:34:00.003+01:00

Ai vazut Forrest Gump? Atunci de ce te mai duci sa vezi Benjamin Button?

The Curious Case of Forrest Gump - watch more funny videos

Romania si satelitii NASA

2009-01-19T10:30:00.004+01:00

Baietii de la NASA au reusit o serie de poze care m-a terminat. Toate din satelit, iar alea de deasupra Romaniei sunt de belea. Prima... iarna din 2001. Cand eram student la Sibiu.

Iar a doua, vara2003. Nu stiu ce faceam atunci exact, probabil eram pe drumul de la Sibiu la Bucuresti. Si nu, nu m-am vazut in poze.

Comisarul

2009-01-16T11:06:00.004+01:00

Ca sa vezi ce inseamna sa ii cumperi aparat foto gagicii de ziua ei. Prima oara se bucura, apoi se oftica... de ce nu o lasi sa iti dea cu blitul in ochi. pai daca o lasi o singura data, e clar ca iti va face cateva mii de poze, asa ca... am taiat avantul de viitor fotoreporter din start. In ciuda protestelor.

De bine ce i-am dat cadoul Oakai, m-am ales si cu o noua porecla. Inainte eram asa:
Bufnil,
Nemernicule,
Girafa cu cornite adorabile,
Shreck,
Martolea,
iar acum am ajuns...

Comisarul Burtici.
Asta cred ca sta in picioare pina la vara, cind o sa am cateva luni de sport la activ si ma fac iar fotomodel de chiloti la Milano.

Tiganii si fotbalul

2009-01-16T08:03:00.008+01:00

Daca iti place fotbalul si ai ajuns pe la Sibiu, atunci sigur trebuie sa stii cateva snoave legate de fotbalul tiganilor din zona, care se desfasoara sub ocarmuirea regeasca a familiei Cioaba. Stati asa ca va povestesc, daca nu stiti. Cum a inceput totul? Cu Cosmin, corespondentul unui ziar de sport din Bucuresti.

Escorta, masini, politie...
-Ba Ovidiule, sa moara Bibi daca imi venea sa cred. Mergeam cu familia regala in Ungaria, la Campionatul European de Fotbal al tiganilor. Cum ajungem la granita, am ramas gura casca. Ne astepta Politia maghiara. Zic, hait, ca au facut astia ceva de ne salta. Printul si regele linga mine, eu ma albisem ca zidul, ei zambeau infoindu-se in sunci. Credeam ca ne aresteaza, de fapt, ne-au asigurat escorta de politie cu girofaruri si de alea, spuneai ca vine papa... Sa vezi apoi la meciuri, pe teren... stateau romalesii cu gratarele incinse la margine, pirandele fluturau fustele, se rotisau purceii de lapte, curgea vinul de parca ii sarise de tot dopul la butoi... nu aveai cind sa balesti de pofta, ca te puneau toti la masa. Le atarnau capetele ca la vitei in iesle, aveau toti numai lanturi de legat vaca cu ele, dar de aur toate.
-Lasa ma vrajeala, daca e asa de respectat ... cum dracu de i-au furat aia Mertzanul lui Cioaba in Europa?
-Asta e alta chestie, stai ca il intrebi pe Dorin, ca el e aici, ne asteapta. (Aici era vila din Turnisor a printului, la doar cativa pasi de casa regelui). Ne-a primit Dorin, ne-a bagat in foisorul de vara de la palat si am inceput sa stam de vorba.

Printul, hidrantul si tiganii
In curte, ditamai piscina goala domina peisajul plin de iarba. Printul bagase un furtun la hidrant si baga acum apa in ea. Din cand in cind iesea cate un vecin la gard si urla dupa el.
-Printuleeee, opreste dracu apa la piscina aia ca nu pot nici sa ma spal pe dinti, ca nu mai curge apa la noi, striga romanul cu capul printre uluci.
-Jamande, ciuribure, turebre... sau ceva de genul asta le ura Cioaba junior femeilor, iar nevasta-sa, Sighisoara, se ducea si oprea apa o ora, apoi iar ii dadea drumul. Si iar auzeai urletele.
-Dorine tata, zi-i si la baiatul asta, amicul meu de la Monitorul, cum a fost treaba cu nationala si cu Mertzanul furat ....
-Bai, va zic, dar nu ma mai bagati in ziare chiar acuma, lasa cateva zile ca abia am aparut cu RomDorul (echipa lui de fotbal). Faza era asa. Tata a fost portar de fotbal (Regele Florin, al doilea din dinastie) si a iesit ceva campion national de juniori. Ii place fotbalul, mie la fel, asa ca am mai luat doi verisori, ne-am bagat in mertzan, ala alb, si dusi am fost sa vedem nationala la Bratislava. Ne-am cazat la hotel Kiev sau Tzar Igor, nu mai stiu exact, dar avea ceva de a face cu ucrainienii. Si am plecat la meci. Tata, cica sa nu luam masina, ca ne-o zgarie hooligans daca o vede. Si nu am luat-o, am lasat-o parcare. Vedem meciul, totul e bine, venim inapoi la hotel si... canci masina. O ciordisera fratele meu. Si era si cu numar special, de ala... SB-ox-RGE. Cauta, intreba, ameninta, injura, nu vorbea nimeni romaneste, nu stiau nici tiganeste, frateee.... ne-au facut ca la Nufarul. Si aveam si bani in ea si tot. Am venit de acolo cu trenul, dar mai intai a trebuit sa sunam acasa, sa ne trimita femeile bani, ca altfel veneam cu nasul. Si pe tren au mai fost belele, dar alea nu vi le spun ca voi le scrieti.

Echipa lui Dorin
Dorin Cioaba a avut si propria echipa. Printul o inscrisese in divizia D, ii spunea RomDor, de la Rromi si Dorin, si se credea un soi de Gigi Becali combinat cu Mitica de la Liga. A demonstrat-o din primul sezon. Cand a ingropat echipa. Jucatorii lui aveau cele mai mari salarii din liga a patra. Erau vreo cativa luati de la echipele de divizia D si C din Sibiu, cu pretentii de fotbaliatori. Tarsiti prin blaturi ordinare de liga a treia, smecheri care simulau mai ceva ca Lacatus. Cioaba ii luase de buni. Numai ca la final de tur, se gasea pe locul 5 sau 6 si deja facea calcule.
-Le-am pus obiectiv promovarea. Suntem pe calea cea buna. Vin in Sibiu cu echipa, daca promovam, o aduc sa joace in Strand, pe Vointa, linga palatul tatei, se mandrea printul. Nu a fost sa fie. La numai o etapa inainte de finalul returului, RomDor era pe pozitie de retrogradare. Si apoi a facut-o si mai lata. Am aflat chiar a doua zi dupa incidente, la AJF Sibiu. Imi luam ceva date pentru un material, cind ii aud pe oameni vorbind...
-Ce a facut ma tiganul ieri, ca a fost nebunie, am inteles...
-Da. Le-a reziliat unilateral contractele la toti jucatorii. Au plecat aia acasa de la stadion direct. A bagat in teren 7 jucatori, toti juniori. Are voie. Numai ca aveau ceilalti 6-0 dupa 5 minute si i s-a accidentat un copil. A oprit arbitrul meciul, ca nu avea voie in 6 si a luat-o cu 3-0 doar. A zis ca desfiinteaza echipa. Si gata.
Ultimul proiect legat de fotbal si familia Cioaba a fost o noua nationala a tiganilor cu Marius Lacatus antrenor. Era prin 2005 treaba asta... si de atunci nu am mai auzit nimic de ei.

Femei+tehnologie=turbare

2009-01-15T08:38:00.007+01:00

Ma uitam acum cateva seri la dvdul cu scheciurile lui Amza Pellea in rolul lui Nea Marin. Si m-am lamurit ca faza legata de gura sparta a femeilor e valabila si azi. Asta daca mai era nevoie. No, povestea incepe din alt unghi, asa ca o luam catinel.

Cifre
Pe 11 februarie se aniverseaza Oaki mea. Pe 14 e ceva cu Ziua Indragostitilor, pe 19 celebreaza ea 2 ani de cand e cu mine, eu comemorez 2 ani de la pierderea independentei de stat, pe 1 martie si pe 8 martie... alte chestii feminine. Asa ca am decis sa fac ca si anul trecut, sa ii iau un singur cadou, ceva mai consistent. Cum nu stiu ce e ala cadou simbolic (ghiocel agatat la piept, bibelan de portelou, floare aurita, etc, etc.), meu fac cadouri practice. Asa ca anul trecut a fost o imprimanta multifunctionala, iar anul asta ma batea gandul sa iau un aparat foto. Un coleg imi sare in ajutor si imi arata un Canon Powershot..xxzwpq. Frumos. Zoom, alea alea, ma uit, ma interesez, pret cat de cat ok, decid asupra lui si gata.

Cum zboara vorba...
Gura lumii sloboda... nici pamantul nu o astupa, parca asa era zicala. Si imi vad eu femeia abatuta si catranita din varii motive intr-o buna zi, asa ca ma mananca sub coada sa ii spun ce cadou va avea, numai sa o mai scot din starea (de ardei gras, ceapa, pastaie, dovlecel) in care se afla. Si ii dau linkul sa isi vada minunatia de cadou. La nici macar o ora dupa... reply. "Ca uite ca a mea colega spune ca asta e mai bun, ca ala pe care mi l-ai aratat ramane repede fara baterii si ciuri-buri, ca alea, ca alea". Ma uitam tinta la monitor, la aparatul recomandat de colega ei (mult mai slab ca performante, dar care arata ca un pachet de tigari din care se ridica uneori obietivul ca un penis in erectie) si imi venea sa imi dau palme c u piciorul dupa modelul consacrat de VanDamme, pe vremea cind credeam ca il chema Frank Dux.

Nici ca mine, nici ca tine
Prostia mea era alta. Ca nu i-am explicat aca intre un aparat foto si baterii si acumulatori si incarcator de acumulatori sunt cateva diferente. Una la mina. Si doi... Deja facusem comanda de aparat la Domo. Intru iar pe site si cu ajutorul unora de se mai stiu cu aparatele si fotografiile, aleg pina la urma un Fujifilm s5800. Fac comanda online. Nici mail de la domo nu am primit, nici telefon (ca in cazul primei comenzi). Asa ca l-am cautat din magazin in magazin (Iancului, Obor, Cora) pina cind l-am gasit. L-am luat. Si dracu sa ma ia daca ii mai spun vreodata femeii ce cadou ii cumpar. Si ma jur, Oaki, ca daca imi faci poze (urasc acest aspect), primesti floricele de camp si mostre de parfum toata viata ta linga mine. Cat o fi.

Calculatorul care m-a turbat

2009-01-13T09:16:00.007+01:00

Nu stiu ce fel de maniaci sau internet maniaci ma citesc, dar eu unul sunt un ciuri-buri atehnic, caruia cele mai avansate cunostiinte de tehnica ii ajung pina la insurubatul si des-surubatul diverselor chestii de prin casa. Asa ca am pus mina si in weekendul asta m-am agitat ca un nebun sa imi fac calculatorul.

1. Sormea...
...m-a chemat sa iau de la ia o antichitate de calculator. Moka. Cu masa cu tot.
-Nu are memorie, dvd-writer, programe si drivere, dar ti le iei de undeva si gata. Iti dau si masa speciala ptr el si tot. E un milion memoria, un milion dvd=ul, ce sa mai, iese repede tot.
Numai ca nu avea nici cablu de alimentare, asa ca m-am dus cu el la e-mag sa imi bage aia memorie si dvd-writer. Un geek de dupa un laptop ma anunta martial ca nu are memorie, doar dvd-writer, dar sa astept pina luni ca atunci o sa primeasca si imi dau cu placere. Carasem calcul din Tei in Crangasi degeaba. U-haaaa. Si din Crangasi inapoi la Titan. A doua zi am mers la depozitul de calculatoare si mi-am luat memorie si am revenit la e-mag sa imi iau dvd-writer. A strambat un alt geek din nas cand a auzit ca imi schimb comanda, dar cand vezi 100 de kile de carne gata sa iti faca laptopul guleras...parca nu mai ai chef de glume. Am luat cablu si dvd si dus am fost la sormea. Am luat de la Obor inbusuri sa desfac masa si gata...credeam. Desfac masa, chem taxi, car masa, monitor, etc, ajung acasa. Descarc tot, insfac inbusurile si pornesc sa asamblez masa. Oaki se uita cu ochi mici si rai la mine, ca de ce nu am asteptat pina sa fac masa? (Ce sa astept femeie, ca eram turbat, voiam sa termin cu totul.)

1. Mumu...
...e colegul care s-a oferit sa imi bage drivere si programe in calc. pe o parte ma conversam cu el ptr programe, Olt ma lua pe alta sa imi zica de net, ca ne trebe switch si alte alea, cat ne costa, Frax ma fredona si asta la melodie ca providerul ma rupe la bani, sa imi iau singur switch-ul.... iar eu stateam de acum si incercam sa ma concentrez sa nu imi zboare creierii din cap. Plec mai devreme de la munca, il iau pe Mumu, ajungem acasa. Punem memoria, punem dvd pe calc, bagam in priza, pornim.... cateva piuituri ... ecran negru... har har la morisca veche de calc si instant am simtit cum ma linistesc. Nu va merge, mi-am zis si resemnat mi-am pus un pahar de bere. Asta e... mi-am futut un weekend intreg. A incercat Mumu apoi tzashpe mii de combinatii: cu memorie, fara memorie, cu dvd, fara dvd, cu placa de nush care, fara aia...
-Alo... taticule..l as-o asa. Imi iau calc nou si ma cac pe tot. O sa caut un calc fara hard, imi iau hardul aqla de 40 de pe rashnitza, imi iau si dvd-ul si memoria de 1 G si ma duc dracului la magazin si vad eu ce imi iau. Dar nu laptop.

Lectia...
... pe care mi-am mai invatat-o odata e simpla. Nu mai lua sh-uri, mars dracului la magazin, ia ceva nou, macar are garantie si se fut altii cu el in timp ce eu stau sa beau o cafea. Si inca una... nu ma pricep la tehnologie, oricat as vrea. Degeaba ma cac pe mine ca stiu eu sa fac un calc din bucati, oricati prieteni as avea... is praf. Iar daca vreti sa va complicati viata, dati un telefon la baiatul ca va dau un calculator :D Ce e moka...de moka se duce. Cel putin raman cu o tastatura si un mouse nou. :))

Criza la misto

2009-01-12T11:24:00.006+01:00

I love Criza. Nu e vreo gagica Criza asta, e vorba de criza economica. Si momentan nu ii simt coltii, ci doar binefacerile. Pai hai sa vedem care sunt.

1. S-a scurtat bine de tot calupul publicitar de la tv. La toate televiziunile. Sa tot fie filmele de acum incolo, am timp doar sa ma duc la baie, pina revin... e gata si calulpul de spoturi rasuflate, ma uit iar la film.

2. De acum incolo, publicitarii sunt nevoiti sa bage reclame foarte tari, ca si asa e bugetul lor cum e, timpul de emisie scurtat, etc. Mai bine inseamna cu mesaj mai percutant si nu toate prostiutele gen... dero, cu baba care are mereu cu ea o punga de dero: la citirea testamentului, la bal, la concert.

3. La redactie primeam tot soiul de ziarulete de alea micute, enervante, adevarate ziare spam. Nu le dau numele, ca si reclama negativa e reclama. A venit criza, sa vad cat mai rezista si ele, nu de alta, dar se subtiaza teancul de ziare si reusesc sa gasesc mai repede ProSportul in teanc.

4. Creste euro, cresc preturile, nu ma mai calca pe degete babele cu carucioare din super-mega si hyper-marketuri. La cat de putine isi vor permite, o sa aiba cosuri. Sau si mai bine, o sa mearga la piata. Ne vedem acolo frumoasele mele octogenare... Nu radeti ca se mai nimereste si cate o minora... doar 16 ani. De cand a iesit la pensie.

5. Se dau de ceasul mortii oamenii, de parca e apocalipsa. Nu stiu la voi cum e, dar mie imi place sa ma uit la ei cum chibiteaza criza. E sentimentul ala misto ... de pescar, cind stai cu undita in balta si in spatele tau se aduna cate 2 sau 3 tipi si incing o super conversatie. Ce momeala iti trebuie, ce peste mare e acolo, ce plute is mai bune, ce undita ar da randamanet, ce fir trebuie folosit. Iar cand te intorci la ei si ii intrebi de ce nu pescuiesc si ei ... iti raspund... ca nu se pricep si ca nu au pescuit niciodata.

6. Nu in ultimul rand... i-a scazut averea lui Gigi Becali. Coincidenta sau nu, nici nu mai apare la tv. Uuuu-haaaa. Daca saraceste, parol de onoare ca eu ii dau o ciorba calda, ca si el mi-a dat o gasca de stiri.

Bufix pe youtube

2009-01-08T14:56:00.001+01:00

Nu ca ar fi mare chestie, dar trebuia sa uploadez si primul meu video pe youtube. Ca sa nu stea contul degeaba. Iar prima chestie e o reclama ft tare de la Heineken, primita de la Frax. Enjoy.

Dupa Revelion, duel cu brazi

2009-01-06T09:29:00.007+01:00

Pe la Boboteaza incepeau gospodinele moldovence sa arunce brazii pe geam. Sau, cel mai des, sa trimita copiii cu copacul in mina la containerul de gunoi. Ii interceptam din drum si le luam brazii. Eram inarmati cu toporisti si cutitoaie cu care cioparteam pomii de Craciun, sa ne facem sabii.

Cele mai tari sabii...

...le avea Sperila. La spate, infipta in curea, statea toporisca, in fata un ditamai cutitul de bucatarie cu lama groasa. Lua bradul de varf si il curata cu barda de crengi, mai putin de ultimele. Astea erau lasate, scurtate bine, cat sa alcatuiasca garda sabiei, sa nu fii lovit peste degete la duel. Apoi curata bradul de coaja cu rasina si il lasa golas. Il freca bine de tot cu zapada si scurta din el, cat sa aiba o sabie lunga si trainica. Trecea apoi la bradul numarul 2. Asta trebuia sa fie mai scurt si mai subtire. Din el isi facea pumnalul de lupta. Mai subtire, dar tot cu garda, dupa modelul de lupta spaniol. Grasul se milogea si el sa ii faca o sabie ca lumea. Dar Sperila avea de tras mai mult pentru suncosul amic decat pentru el. Grasul isi facea spada, pumnal de asalt, dar si ... palos. Alegea cel mai mare si mai gros brad si il dadea la curatat. Spada si pumnalul stateau infipte sub curea in fata, in timp ce Palosul era atarnat la spate. Cind se batea cu el, il manuia cu ambele maini, asa era de greu si de inalt. Dupa ce aveam toti 4 arsenalul pregatit mergeam ... la lupta. Nu ne scapau vecinii din blocurile alaturate, care o luau pe coaja constiinciosi ca niste scolari pe 15 septembrie. Apoi plecam in expeditiile de jaf.

Torte

Expeditiile astea de jaf erau dure de tot. Ne bateam cu tiganii care veneau sa ia mancare din containerele de gunoi, cu cainii incintelor pe care le vizitam si cu batraneii care curatau brazii sa isi faca araci pentru vie sau fasole. Noi luam brazii din cu totul alte motive. Ii infigeam in stalpii gardului de la scoala numarul 8 sa le dam foc, pentru ca ardeau imediat cu flacara inalta. Pina sa ajungem acasa cu prada era drum lung. Primii cu care ne cotonogeam erau pustanii din alte incinte.

-Noi suntem 4 si voi 6. Ne batem 4 la 4 sau daca nu, trimiteti-l pe cel mai tare de la voi si noi pe cel mai tare pe care il avem. De obicei se batea Grasul, ca asta dadea cu o forta de se rupeau sabiile copiilor sau le zburau din mainile inghetate. Invinsului ii luam prada, brazii si plecam la alt loc. Se mai gasea cate unul sa ne urmareasca pentru a da cate o lovitura meschina, dar si-o lua de la toti 4. Dadea Polonic cu bradul intreg, nu mai scotea sabia sa se dueleze. In consecinta, pustanul agresor pleca si batut si zgariat de cetina pe fata.

Ciaores mo!

Asta era strigatul de atac asupras tigancilor care isi cautau diverse prin gunoaie. Urma apoi arsenalul de expresii tiganesti celebre invatate.

-Has me carestes Pirando, has mo car morocar, ja ca te merau.... lasa brazii ca te bat de mori, incepea Grasul conflictul.

-Has me mij... lasatiiiii-maaaaa, urla tomberoneza, asaltata de noi si de cainii de pe linga gunopaie.

Incepeam asaltul cu bulgari de zapada si bucati de gheata tabarate asupra hoatei de brazi. Urlam de rupeam ca ii spargem capul si daca nu fugea Piranda, chiar ca se intampla. Cel mai greu ne era cu mosnegii care isi faceau singuri si tacticosi parii. Dar si aici era cale de mijloc. Mai ales daca ne nimeream in incinta in care locuia bunica lui Polonic. Amicul meu ii stia pe toti octogenarii, iar ei il ispiteau...

-Lucian, da-mi mie brazii aia, ca te spun lu` bunic-tu daca nu ii dai. Ce cauti tu la gunoaie...

-Si ce daca... is ai mei, fac ce vreau cu ei, nu dau nimic.

-Hai ca iti dau bomboane... se plusa la negocierile cu mosnegii.

-5 lei de bradul curatat si 3 lei de bradul cu crengi pe el si facem afacerea, sarea Grasul, care taraia dupa el cei mai mult brazi, cate 6 sau 7, toti tinuti de varf. Urma lasata in zapada semana cu aia de tractor, dar cine tinea cont de estetica? Afacerea se incheia la un alt pret, dar de ajuns de mare sa ne ajunga banii pentru un film la cinema Oituz si ceva dulce la cofetaria Violeta, de linga cinematograf.

Afacerile

Dupa ce terminam afacerile cu mosnegii la care le vindeam brazii, ne strangeam si numaram banii. Sperila era de obicei cel mai putin interesat. Reusea mereu sa ramana cu bani dupa colind, plugusor si sorcova. La restul, treburile stateau cam asa: se prezenta mama sau tata pe 2 ianuarie dimineata in camera si incepea...

-Ovidiu, ai nevoie de treining, de adidasi, de camasi noi la uniforma aia de scoala, ca mereu te bati si le rupi. Iti trebuie si niste caiete, rechizite, tricouri, maieuri si chiloti noi. Da banii incoace si hai la cumparaturi. Cat ai strans cu totul?

-Nu dau nimic, sunt banii mei, eu am inghetat afara pentru ei, ma durea si gatul de la atata Aho-Aho.

-Da-i incoa si lasa fandoselile astea de fata. Iti iau si o prajitura, ceva dulce, dar ai nevoie de rechizite.

Pe masura ce tonul parintelui devenea mai dur, al nostru se indulcea. Sperila isi mai salva din economii, spunand ca el i-a dat banii lui Grasul sa ii tina, sau mie, sau lui Polonic. Intr-un an l-a turnat Gogoshar ca nu e adevarat si l-a batut Sperila de nu l-a mai turnat niciodata.

Din astfel de motive aveam noi nevoie de bani. Dar ceva brazi tot pastram si ii faceam torte pe gard. Palapaia incepea de jos, il cu[prindea imediat si se ridica un fuoir de flacari, scantei si fum. Urlam ca descreieratii, pina cind aparea cate o mama pe geam. Daca era mama lui Grasul, tot timpul iesea show.

-Ovidiuliiiiiiiiii, fuji di acolo, ca iar ti chisi pi tini la noapti in pat. Nu mai sta linga foc.

-Lasa bre mama, nu auzi... nu fac nimica.

Degeaba. Raul fusese facut. Topaiam in jurul lui si radeam de nebuni..auzi, sa tipe maica-ta ca te pisi pe tine. Chiar daca ni se mai intampla si noua...cel putin nu urlau mamele de la geam.

Obsesii muzicale. Din nou

2008-12-15T11:18:00.004+01:00

De data asta e vorba de piesa din reclama de la Cosmote... James-Getting away with it